in memoriam Adrian Păunescu

Adrian Păunescu se năştea pe 20 iulie 1943. Se năştea în Copăceni, Bălţi, acum în Republica Moldova.

Şi-a iubit ţara. Probabil o mai iubeşte şi acum, de acolo de unde este, deşi ţara a ştiut întotdeauna să-l dezamăgească, pentru că este vorba de România, cea care-şi canibalizează orice valoare. Mizeria asta care i-a trădat pe Cioran, Noica, Brâncuşi, Ionescu sau Ţuţea, mizeria asta care-şi aminteşte de oameni doar când sunt pe patul de moarte, mizeria asta care cultivă în locul valorilor nişte saltimbanci împuţiţi, mizeria asta în care până şi ultimului om care mai ţine la el îi este greu să mai găsească forţa de a continua, mizeria asta unde eşti vândut la fiecare pas şi unde dreptul la opinie a devenit dreptul la a fi de acord cu cel care crede că-ţi poate impune asta, mizeria asta care le dă dreptul de a vorbi tuturor agramaţilor, analfabeţilor şi taraţilor intelectual.

Am să vă las cu el, aşa cum cred că se cuvine, şi cu câteva rânduri pe care le-am scris acum ceva vreme şi care sunt şi astăzi mai actuale ca niciodată.

Să te odihneşti în pace, Adrian Păunescu. Într-un fel, eşti fericit. Nu mai poţi vedea.

Comments 6

  • Pe mine ma cutremura asta de fiecare data cand o ascult http://www.youtube.com/watch?v=IyClT7KLHto

    • Sunt multe lucruri rămase în urma lui şi de care ar fi meritat să nu uităm. Aşa, uitând lucrurile acelea, am uitat şi o parte din noi.

      • Noi( luati ca natie nu individual) ne cam confruntam cu boala uitarii. Unii din cauza problemelor de zi cu zi, altii pentru ca sunt pur si simplu trepanati.

  • îmi amintesc perfect acele momente, versificările de-atunci. ai să zâmbeşti, poate, exact la asta mă gândeam acum. la emoţia de atunci, închiderea în acel cerc mic… şi, desigur, la asta:

    Ca un fum de tigara, sufletul

    Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
    Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
    Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
    Ce departe va simt eu de inima mea.

    Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
    Ca un fum de tigara voi trece in sus
    Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
    Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.

    “Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?”
    Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
    Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
    Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.

    Buna seara din nou, buna seara adanc,
    Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
    Si pe urma aici e un fum de ma-nec
    Nu-nteleg de ce parca…imi vine sa plang.

    Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
    Si plamanii de-atata strigare se rup,
    Buna seara frumos, buna seara urat,
    Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.
    Adrian Paunescu

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: