Iertare

Trăim aceste zile de restriște
În care lacrimile mult prea des se scurg,
Și-n care orice șarpe care vrea să riște
Devine peste noapte dramaturg.

Vă văd, v-admir sintezele prea calpe,
Aș vrea să pot s-ascund și eu tot ce nu cred,
Și când v-aud nu-mi sună nici a harpe,
Dar nici a brazii scrijeliți din greu de cerb.

De-aici, din pragul ușii mele-nchise
Eu tot mai sper c-un veac om mai avea și noi,
Un veac în care tot ce-acum e condamnat să existe
Nu va mai fi cu lupi mascați în oi.

Nu mi-a plăcut vreodată fraza prea săracă,
Și nici să cred c-atât îmi este dat să fie,
Și nu v-accept purtarea mult prea macră,
Eu chiar nu știu cum se vând morții din pruncie.

Dar râd de-aici, din curtea mea prea veche,
O să muriți, la fel plecăm mereu cu toții,
Și nici priveghi, și nici măcar o veșnicie
Nu vor ierta că ați știut să vă hrăniți cu morții.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: