Gânduri

Tace lumea rece, e paradontoză
Scuipă sânge fraza, viaţa e-un război,
Eu atârn speranţa-n splendida veioză
Care povesteşte, tandru, despre noi.

Tremur dimineaţa, palidă-i trezirea,
În cafeaua neagră întregesc ce sunt,
Ochii tăi reflectă, rece, omenirea,
Sânul tău lacustru pare absolut.

Aş cânta mai multe, însă ore mici
Ne răpesc din viaţă, către taste fug,
Ştiu că mâna caldă, când mai sunt pe aici
Va lăsa ca suflu-mi-n tine să îl scurg.

Te-am găsit aproape, însă ce departe,
Drumul nu e simplu când rar îl străbaţi,
În coperţi de piele eu te-am pus, aparte,
Şi pe seară-n mine cu privirea baţi.

Nu ridic privirea, degetul n-arată
Către ceruri goale, ca şi altădat’,
Însă simt în mine revărsări astrale
Ca şi-acea algebră ce mi te-a redat.

23 februarie 2009

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: