Ferestrele negre dă pă Feisbuc…

Zilele astea mă fac să iubesc și mai mult comunitatea din care fac parte, bucata mea de bulă muzicală, aia de ascultători de rock. Nu că sunt eu metalistu’ minune, sufletu’ concertelor sau ceva, dar spre deosebire de ceea ce văd în clipa asta în lume înțeleg din nou că frații mei de muzici sunt oameni normali. Și mă bucur că sunt lângă ei, cât și cum se poate.

În comunitatea asta a noastră nu contează că ești alb sau negru, femeie sau bărbat, gay sau straight, că ai trei țâțe sau patru coaie și altele din astea. Îți place muzica asta, ești pe sunetele astea, ești de-al nostru. Pana mea, ai căzut la pământ în fața scenei, te ridicăm și continui alături de noi. Ai avut bani să te îmbraci în piele de sus până jos sau ai avut bani de-un blug de la second-hand și-un tricou de la Titus (#CunoscătoryJtie), e același lucru pentru ceilalți.

Atât de simplu este.

Suntem acolo pentru un singur motiv. Ne place muzica aia și ne plac oamenii care plac muzica aia.

Din nou, atât de simplu este.

Poate că lumea ar putea începe să învețe ceva de la rockerii ăștia nespălați. Gen… să-și spele sufletul înainte de a continua.

Că de acolo pleacă totul. Da, atât de simplu este să regăsești din nou motivul pentru care suntem aici.

Pentru restul există Master… ah, scuze, pentru restul există ferestrele negre dă pă Feisbuc.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: