Fatalitate

Se prăbuşeşte iar înaltul din cupolă,
E frig şi amintirile mai dor,
Şi se cutremură un semn într-o consolă
Scriind trecut ce n-are viitor.

E tot mai grea viaţa prin pahare,
Nici nu mai ştii ce ţi-a murit demult,
Dar gradele vuiesc a înfruptare
Şi declinarea îţi exclude forma “sunt”.

Se iscă lumi ciudate pe perete
În umbre pari să te mai recunoşti, niţel,
Dar mulţumeşti vacanţei dintre creuzete
Sperând că moartea nu va fi mereu la fel.

Te mai revezi, din când în când, în galantare,
Eşti o armată, singur, niciodată-n doi
Ataci mereu şi vrei ca-n apărare
Să nu fii nevoit să porţi încă-un război.

Cred c-ai pierdut din prima clipă-a vieţii
Nu ai avut atunci nici un cuvânt de spus,
Nici nu mai ştii de moartea se succede vieţii,
Sau de e cald pe rug, acolo, sus.

Baţi aerul cu mâna, ce dulce-ţi este zborul
Dar nu poţi îndurare să mai ceri,
Căci ştii perfect că-ntotdeauna ajutorul
Soseşte-n poartă cu facturile de ieri…

2 februarie 2009

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: