Eurovision, România? Terminați cu tâmpeniile, vă rog!

Nu există an în care cohorta de carcalaci naționaliști să nu înceapă cu Valea Plângerii în ceea ce privește Eurovision-ul. Nu se sting bine ecourile locului pe care-l ocupăm la final că începe lamentarea. Pe capul României, acest popor ales, se abate întreaga conspirație mondială care ne privează de ceea ce merităm. Iar când văd fraze de gen pentru noi voi sunteți câștigătorii mă apucă și mai tare spumele. Hai s-o lămurim rapid pe asta. Ayrton Senna spunea că a fi pe locul al doilea înseamnă a fi primul care pierzi. Așa gândesc campionii, oamenii care știu ce vor. Așa că a fi pe locul al 12-lea înseamnă că ești al 11-lea care pierzi. Și-acum să trecem la muzică. Și adiacente ei.

România nu merită pentru moment, și este greu de spus dacă a meritat vreodată, să câștige acel concurs.

În primul rând pentru că industria noastră muzicală este o mizerie. O mizerie indiferent de genul abordat. Voci bune care se prostituează la evenimente de mâna a paișpea. Compozitori cu ceva talent care livrează populației numai lălăieli sinistre, perfecte pentru cei cu 4 clase, și nu mă refer doar la cele primare, ci inclusiv la cele muzicale. Piesa cu care Ovi și Paula Seling au mers anul acesta la Eurovision nu este nici ea altceva decât o lălăială sinistră, sub multe dintre piesele aflate în concurs. Cum să ajungi să trimiți o piesă viabilă la un concurs, oricât de jenant ar fi el, de vreme ce o voce așa cum este cea a Deliei a coborât și ea în malaxorul dat de ecuația cântare oriunde/cu oricine/la oruce+piese proaste = curcubeu pă ceru’ contului?

Nici când vine vorba de rock nu stăm mai bine. Trupe de rock care diluează stilul și ajung să aducă pe scenă majorete și să cânte piese ușurele, numai bune pentru FM, dar departe de titulatura de cea mai iubită trupă de heavy-metal din țară. Să mă iertați, Trooper, dar când ați lansat primul album am zis wow. Și-l ascult și acum cu plăcere. Ce să mai ascult acum de la voi, la fel cum îmi pun întrebarea asta și față de Voltaj…ce să mai ascult după albumul Cenușă și diamant? Vă rog, nu luați asta ca pe un atac, ci ca pe o întrebare sosită din partea unui om care a prins o anumită scenă aici și care spera ca ea să se dezvolte, nu să involueze. Pentru publicul pe care-l aveți acum sunteți perfecți, dar cum naiba de-a dispărut trupa pe care o visam după primele semne de bine?

Apoi, aranjamentele. Nici nu mai știu cu cât timp înainte de finala din România aflam, într-un club în care mă dusesem să prestez pe gratis pentru muzica românească, faptul că Ovi și Paula vor merge la Eurovision. Unii mi-au spus că asta explica valoarea piesei și că era clar pentru toată lumea că ea este cea mai bună din concursul național și că nu avea cum să nu câștige. Pe bune? Apucăturile astea dâmbovițene sunt peste tot și aș putea scrie un volum referitor la ele. Cine împarte își face parte, este o vorbă pe care românii și România o ridică la rang de artă. Nimic din ce cunosc în muzica românească nu a scăpat de chibițare, șmechereală, superficialitate și mimetism.

Apoi, dacă am câștiga, cu ce i-am aștepta pe străinii ăia care-n anul următor s-ar prezenta la București pentru concursul Eurovision? Nu avem o sală care să susțină un asemenea eveniment. Sala Palatului este prea mică și improprie evenimentului, Sala Polivalentă încă mă mir că nu se prăbușește. Alte săli nu sunt. Și acesta nu este un eveniment care să se facă la Arenele Romane, la cort, cu WC-urile alea care refulează constant la fiecare concert. Cu ce infrastructură? Străzile Bucureștiului sunt chiar mai mizere decât este industria muzicală românească.  Cu ce ospitalitate? Aia din Centrul Vechi, unde patronii ridică prețurile la cer, în nesimțirea care le spune că străinii trebuie jecmăniți la sânge, mama lor de capitaliști care câștigă mai bine? Cu țiganii de la fiecare colț de stradă care cu o mână le-ar cerși mila și cu cealaltă le-ar ciordi portofelul? Cu ce dotări tehnice, când TVR-ul este la pământ? Cu ce prezentatori, când postul național de televiziune permite apariția pe ecranele sale a unui personaj vag treaz, mângâind o oaie despre care spune că este sursa de inspirație și liniște a postului?

Înainte de a genera tăvălugul conspirației mondiale uitați-vă în propria grădină, oameni buni. Nimeni nu are nimic cu noi pentru că suntem români. Nimeni nu ne arată cu degetul pentru că suntem români. Nimeni nu ne interzice nimic pentru că suntem români. Nici masonii, nici Illuminati, nici Guvernul Mondial, nici FMI, nici grupul Bilderberg sau orice alt organism ați considera voi că se află la originea acestei nenorociri.

În schimb avem noi. Da, avem ceva cu noi. Pentru că suntem leneși, hoți, șmecheri, nesimțiți, încrezuți, suferim de complexul inferiorității, ne uităm adevăratele valori, consumăm doar cancan-uri și ascundem mizeria sub preș. Ba mai mult, când vin europenii ăia ceva mai curați decât noi și ne spun că iese praf din covorul pe care de-abia au călcat…noi le sărim în cap și le spunem să se ducă acasă, în loc să punem mâna pe mătură și să ne rezolvăm problema. Suntem superficiali și suficienți și avem senzația că lumea trebuie să accepte, laude și recunoască treburile astea ca pe niște calități. Ei bine, nu.

În plus, concursul ăsta este ceva mai puțin important decât faptul că, să spunem, acceleratul de Brăila are întârziere 5 minute. Probabil că a-l câștiga nu ar servi altfel și altcuiva decât naționaliștilor care s-ar bate din nou cu Burebista și Decebal în piept, cu riscul de a se răni. Nici măcar nu ar aduce ceva zeci de mii de oameni la București, ca o finală de cupă europeană, încât să spunem că am câștiga material de pe urma lui. Ar fi câteva zeci, poate sute, hai să zicem mii de persoane, cu indulgență. Singurul lucru pe care l-am putea face ar fi să suplimentăm linia de autobuze care se plimbă prin centru pentru a le arăta celor care doresc părțile frumoase ale orașului, venite la pachet cu poluarea ridicată, traficul infect și haotic și străzile uneori sparte ca după bombardament.

Așa că Eurovision, România și câștig este o tâmpenie, cel puțin pentru moment. Iar înainte de a-și dori ceva mai mult de la concursul acesta, pe care-l consider o porcărie, cohorta de cetățeni care fumează prost și apoi are senzația că se trage din poporul ales ar trebui să meargă să se spele de propriile probleme. Să le recunoască, să ia săpunul, să se spele, parfumeze și să iasă la drumul mare. Desigur, este mai greu când vine vorba de moralitate și coloană vertebrală, lucruri de care românii nu prea au auzit și pentru asta le este martoră propria istorie. Cu ceva curaj, însă, și cu dorința de a termina cu lamentările și a deveni ceea ce, da, putem deveni, se poate. Numai că va fi nevoie de lacrimi, sudoare și sânge, cum spunea Alf Ramsey.

Și-atunci aducem Eurovision la București, ducem oamenii la spectacol pe autostrada suspendată și le oferim condiții europene într-o sală modernă, cu aer condiționat, la standardele umanului. Desigur, în condițiile acestea și ei vor fi spălați.

De data asta din punct de vedere fizic. Avansul intelectual le va permite românilor să descopere chiar și avantajele curățeniei intime.

 

BogDan, Blog De Rocker

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: