Eu văd un cuplu la națională. Ce ziceți?

S-a terminat o nouă campanie. Ai noștri au fost din nou ca brazii, cu mucii pe piept. Au luat patru goluri în prima repriză, două din ele putând fi evitate destul de ușor până și de echipa blocului în care am stat. După meci am văzut din nou documentarul În căutarea fotbalului pierdut. Dacă nu l-ați văzut eu zic că ar fi al naibii de bine să o faceți. Dați de el aici. Acolo sunt cam toate lucrurile care spun de ce am ajuns aici. Și, deopotrivă, de ce nu vom mai ajunge nicăieri. E dur, dar la fel este și realitatea. Și realitatea spune că Spania, dacă nu lua piciorul de pe pedală, ne mai dădea liniștit vreo patru și-n a doua repriză.

Și desigur, antrenorul. Ca de fiecare dată după așa ceva începem să rostim din nou nume de antrenori. Că pe ăștia cică-i avem, partea nasoală este că uităm că nu avem și jucători. Allegri și Mancini să fie puși la națională acum și ar fi cumva degeaba. Jucătorii pe care i-ar avea de antrenat se cheamă în continuare Tănase, Alibec și Ianis. Chiar așa, vă dați seama pe unde am ajuns dacă unele voci așteptau minuni de la Alibec? De la Alibec, tati! Poate cel mai capricios jucător văzut vreodată de mine, poate singurul jucător care nu poate înscrie dacă pasa nu vine de la Budescu. Sau ceva pe aproape.

Asta-i naționala.

Și acum vrem antrenor nou. Petrescu. Hagi. Lucescu. Stoichiță. Rădoi. Șumudică. Olăroiu.

Hai să terminăm rapid cu antrenorii ăștia.

Lucescu. Tot respectul, dar nu. Este bătrân, fotbalul pe care-l știe e un pic altfel și-n plus nu poate să lucreze cu ceva ce nu este creat de el. A arătat asta la Șahtior.

Olăroiu. Decent antrenor. Numai că are treaba sa acolo, la arabi. Să-l lăsăm să și-o facă, nu va veni vreodată la naționala României ca să fie înjurat la primul rezultat mai străveziu.

Petrescu. Adeptul lui 1-0 cu perversiuni, adeptul unui fotbal urât, pe alocuri însă util. Nu am încredere în el, pare mai degrabă antrenor de club, nu de națională. Și de club mic. Plus, ce te faci dacă-l sună Henan Jianye sau Tianjin Quanjian? Riști să rămâi fără antrenor când ți-e lumea mai dragă.

Hagi. Imposibil. Se află într-o incompatibilitate serioasă cu naționala, iar motivul se cheamă Ianis. În plus ar trebui să mai rezolve ceva probleme cu Viitorul, gen să nu mai fie patronul echipei. Și mai este și mult prea orgolios și supărat ca să cred că poate aduce ceva pozitiv la națională.

Stoichiță. Un mare antrenor. Nu are nici un rezultat notabil, aș spune că maximum de carieră a fost atins când s-a instalat ca principal pe banca Stelei. Este de o nulitate care ar trebui să dea de gândit celor de la FRF, nu te poți duce la baraj cu așa ceva. Mai rău decât el nu poate fi decât Mircea Rădulescu, o altă mare nulitate, directorul școlii de antrenori de la București…

Mai rămân doi. Rădoi și Șumudică. Și sunt și singurii doi care ar avea, cred, nebunia de a prelua naționala României în momentul acesta, asta însemnând să-și asume și calificarea, doar aia se dorește, nu? Șumudică clar nu ar avea grețuri cu treaba asta și ar aduce măcar ceva atitudine în jocul formației, adică o chestie care lipsește imens. Și echipele sale au prestat un joc destul de ordonat și un joc în care accentul s-a pus pe marcat. Nici Rădoi nu stă rău la capitolul acesta. Naționala sa a arătat că se poate reface după micile lovituri ale jocului, iar el a arătat că nu vrea să se apere, e mai degrabă dispus să riște totul pe atac. De câteva ori i-a și ieșit.

Poate ăsta este cuplul care ar trebui instalat la cârma naționalei, măcar pentru meciurile de baraj care stau să vină. Cuplu, da. De ce nu? Nu-mi dau seama care să fie principal și care secund, dar este problema lor. Cu ăștia doi parcă aș privi un pic mai vesel meciul cu Scoția sau Islanda, care o fi să fie. Pentru că, așa cum am zis mai sus, am avea măcar atitudine. Și pentru că știu sigur că Șumudică nu ar aborda un meci cu rezervele, ci cu jucătorii care joacă meci de meci. Mai bine sau mai prost, dar joacă meci de meci. Până la urmă sintagma aia cu meciuri în picioare este al dracului de adevărată și contează enorm. O simțim și noi, la nivel de amator, după o pauză mai lungă de activitate. Când ajungi iar pe teren, primele meciuri sunt ca și cum nu ai fi jucat vreodată în sportul ăla. Apoi începe să se regleze șandramaua, apar ideile și execuțiile. Iar totul ar fi dublat de caracterul de luptător al lui Rădoi, jucător care a lăsat nu doar o dată sânge pe teren. Și da, uneori ai nevoie mai mare de așa ceva decât ai de tehnică, de execuție. Gândiți-vă că meciurile care vin, indiferent dacă e vorba de Islanda sau Scoția, vor fi unele de luptă. Mai ales dacă este vorba de Scoția. Și na… mai ușor cu tehnica, va fi nevoie ca panaramele alea infatuate care alcătuiesc acum naționala să pună osul la treabă.

În plus cred că ăștia doi ar fi și singurii care ar avea curaj să intre pe teren fără Ianis. Pentru că Ianis a devenit o problemă a naționalei în clipa de față. Și asta pentru că tatăl său este cine este și nu pricepe că presiunea sa îi va deregla definitiv copilul. Ianis nu are ce să caute în clipa de față în națională, măcar nu ca titular. Însă sunt foarte puțini cei care ar îndrăzni să facă asta și să-și atragă spumele și clăbucii Regelui, spume și clăbuci care încep să cam crească de la o vreme. Lui Șumudică i s-ar rupe clar de ceea ce spune Hagi, ba chiar ar replica. Rădoi ar fi ceva mai diplomat, dar îl văd începând tot cu cine consideră el că trebuie să joace.

Ia să vedem ce zicea Șumi în octombrie despre treaba asta:

Nici nu ştiu acum dacă se mai joacă cu decari, nouari, optari. La şeptică, probabil. Tai cu şeptarul sau ceva de genul ăsta. Când formez echipa, nu încep niciodată în jurul unui decar. Ok, decarul e decar. Sunt jucători rari, jucători care trebuie să aibă pasă finală, să bată o lovitură liberă.

Clar, da? Hai că avem treabă, bo$$, lasă-ne cu Ianis al tău, focu’ la ei. Atât de simplu. Și cam singura voce care a spus așa ceva, adică o declarație clară referitoare la valoarea și rolul purtătorului de nume ilustru.

Așa că asta-i ideea mea. Să ne rugăm de ăștia doi să încerce să ne treacă lacul. După ce ne trec lacul om mai vedea noi ce facem, dacă păstrăm treaba așa, dacă-l păstrăm doar pe unul, dacă avem alte idei, dacă-l sunăm pe Arsene Wenger (LOL!) sau pe Jose Mourinho (LOL!). Sau, de ce nu, poate pe Ole, după ce se satură Manchester United de el.

Lungă și pe-a doua și să-i dăm bufa. Hai că dacă nu ne dădeau cinci goluri se termina 0-0, nu este dracul atât de rău…

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: