E seara

E seara sinuciderii din glastră,
Şi două inimi zac pe baldachin,
Mă văd la braţul tău, într-o fereastră,
Şi prin ecluză, pontoanele nu vin.

Vântul nu bate, nici marea nu-i vioaie,
Manole-i un beţiv ce-a emigrat,
Şi noi topim în ultima văpaie
Lugubrul scârţâit al unui pat.

Am avortat convenţii sociale,
Orgasmul nu mai stă pe eşafod,
Ne suntem unul altuia doar zale
În codrul bântuit de inorog.

Plecaţi sunt zeii, uitarea le e casă
Şi urlă lumânarea iubită de un zid,
Şi din văpaia rece, luminoasă
Învăţ ca numele să nu ţi-l strig.

Se umple cerul, se sugrumă norii
Şi vina se transformă-n haină grea,
Dar nu vreau să nu ştiu, ca muritorii,
Cum luna se compune-n carnea ta.

7 octombrie 2008

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: