Duhul păgân al lui Stevie Ray Vaughan

Stăteam eu ieri pe scaunul din 168, ascultând ceva blues în drum spre muncă. Am descoperit un post american absolut demențial și de ceva zile nu-l mai las din mână. V-am spus deja că la posturile noastre am renunțat, sunt sătul de amatori și pișcotari.

Trebuie să recunosc, probabil că ascultau și alții cu mine, nu de alta, dar am mărit volumul în așa fel încât să nu mai aud poveștile despre ce face vecinul de bloc. Vorba aia, mă lasă rece vecinii mei, dar să mai aud și de ai altora…

La un moment dat doamna de lângă mine mă bate pe mână. Am privit rapid, avea o versiune de aia a buzunar a Bibliei, rugăciunilor, acatistelor sau, mă rog, ce se mai pune în cărțuliile alea la purtător. Am estimat rapid că muzica mea o deranjează din studiul gnostic și mă pregăteam deja ca după ce-i aud observația respectivă să dau și mai tare, că rezerve de intensitate sonoră mai aveam. Ei bine, nu era asta.

Doamna m-a întrebat dacă știu că ascult muzică păgână. Pentru că muzica pe care o ascult eu se trage din gospel, care se ascultă în bisericile unde se duc negrii să se roage, și negrii sunt păgâni, așa cum spune la Sfânta Scriptură.

Singura replică a fost să-mi trag căștile pe urechi și să dau puțin mai tare. Și să mă gândesc, preț de câteva secunde, până unde poate ajunge îndobitocirea indusă de religie. După câteva secunde am constatat că mă lasă rece și subiectul ăsta și am apăsat pe butonul ăla de volum până când s-a oprit scala.

Asupra mea cobora duhul păgân al lui Stevie Ray Vaughan și așa ceva nu se putea rata.

În plus, la coborâre oricum urma să mă spele ploaia…

Comments 8

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: