Două de azi, din drum

Prima poveste.

Mă urc într-un autobuz extrem de încărcat de pensionarii care aleg să se ducă la piață fix la ora la care ceilalți oameni se duc la muncă. Așa vor ei…probabil că au auzit că la 9 sau la 10 piața se mută în altă parte și nu o mai găsesc tot acolo. Dat fiind că mergeam doar vreo trei stații îmi aleg un loc mai ferit din care să-mi pot permite să respir, să am măcar 3 cm de spațiu, să nu încurc alte persoane și să cobor liniștit unde am nevoie.

Și la prima urcă un nene cu clasicul căruț jegos pe care-l are de când căra butelii cu el, și se bagă în mine mai rău decât se bagă Chipciu în tușă. Îl rog frumos să se dea puțin mai încolo și să nu se mai împingă în mine, că are suficient loc și așa. Și începe discuția.

– Dar tu unde cobori?
– La piață, mai merg două stații. De aceea stau aici, să pot face asta mai ușor și să nu încurc lumea.
– Dar unde te duci?

Deja mi-era clar unde ajungem.

– La serviciu, acolo mă duc.
– Păi de ce nu iei taxiul dacă tot mergi numai până la piață? Ai serviciu, ești în situația de a putea plăti taxiul.

Zâmbesc, adun tot ce am în mine, și vine răspunsul.

– Dar tu de ce nu iei ambulanța până la piață? Ai și avantajul de a fi în situația în care te duce gratis până acolo.

Trei sferturi se chinuiau să nu râdă chiar pe față. Sfertul celălalt era format din tovarăși de creier de-ai domnului, și afișau mutra aia care-mi spunea că ar vrea să zică și ei ceva doar că nu sunt siguri că trebuie să facă asta.

Și nu, sunt departe de a vrea să fiu așa. Numai că trăiesc în țara asta, iar în țara asta zâmbetul pe buze și bunul simț sunt semne certe că lumea poate încerca să te calce în picioare.

Povestea a doua.

Ajung la Romană, dau să traversez spre coloane. La trecere eu, ceva cetățeni daci și un domn mai în vârstă care era îmbrăcat cam așa, însoțit de trei domni îmbrăcați european și două doamne cu batic pe cap. Cum eram cu căștile pe creier mă cam deconectasem de la realitate, dar la un moment dat îmi dau seama că dacii se trăseseră în stânga mea, depărtându-se de islamiști iar eu stăteam tare frumos între ei, ca o insulă pe care tocmai se asculta Place Vendome. Îl văd pe domnul cu port tradițional schimbându-se la față, se mișcă de lângă ai lui, trece pe lângă mine (moment în care eu îmi scot căștile, că deja prefiguram că vine ceva) și le strigă în gura mare, într-o limbă română cât se poate de bună:

– Să vă fie rușine! Sunt aici de peste 30 de ani și copilul meu e român. Proștilor!

Și pleacă.

Și mi-am dat din nou seama că normalitatea a părăsit de multă vreme țara asta de ciobani idioți și că nici nu se va mai întoarce vreodată.

Comments 10

  • Recunosc ca din povestea a dooa n-am inteles mare lucru si probabil ca-s defect si vad lucrurile gresit, da’ probabil ca io-i futeam minimum o injuratura distinsului domn cu rochie.
    Spun asta pentru ca, daca vad o gasca de: tigani/nespalati/parintei, militieni, nationalisti, bozgori (unde bozgor inseamna orice cacat care se agita pentru o patrie bagandu-si pula tocmai in aia in care locuiste si al carei cetatean este) sau alte cacaturi, ma retrag din apropierea lor, nu de alta da’ nu vreau sa am de a face cu ei si mi se pare la fel de simplu si usor sa fiu provocat de cacaturi si lesinaturi de genu’ asta si sa ajungem la bataie, de parca ai apprinde un chibrit. Nu mi se pare ca daca te retragi frumos intr-o parte, ai ofensa pe cineva. Problem ii sa te apuci sa-l injuri pentru ca poarta rochie, turban, burca sau kilt, atunci da, domnul in rochie putea sa-si bata pula de daci (fara sa conteze absolut de loc de cati ani ii in frumoasa tara sau daca fii-su ii romulan).

    • Ce doream eu personal să spun este că lumea a început să se teamă și se uită ciudat. Reacția sa, da, nu este chiar corectă, dar nici ceilalți nu au reacționat corect. Problema este că aici se ajunge și cred că vom mai vedea lucruri de genul acesta :)

      • Astea-s cazurile fericite, cand lumea se da frumos deoparte, se intramplau, se mai intampla.
        Daca in perioada ’89 purtam blugi rupti si plete iar lumea se dadea la o parte, ma amuza. Daca se apucau sa strige dupa mine si sa injure, ne mai injuram, ne mai bateam.
        Daca toata lumea s-ar retrage frumos cand nu-i convine ceva, cred ca ar relativ ok, fara batai, fara injuraturi.
        Mi se parea in regula daca domnul in rochie le-ar fi spus cu zambetul pe buze ,,Sunt aici de peste 30 de ani si copilul meu e roman”, +bravo lui.
        La ,,Prostilor”, cosider ca 1)le demonstreaza alora ca au de ce sa se traga deoparte, 2)se vede ca o trait mai bine de 30 de ani in Ro.

        Acum serios, cand vad o trupa de religiosi care vor sa-ti vand cu tot dinadinsul dumnezeul lor (baga aici ce vrei tu, martorii lui Iehova, adepti de-ai lui Xenu, trololol) ma feresc cat pot de mult de ei, cand vad tigani am grija sa-mi tin geanta cu bani cat mai aproape sau daca vor sa facem orice fel de afaceri ii refuz din start, probabil ca daca o sa ma intlnesc cu domni in rochie, o sa fiu ceva mai prudent, nu de alta da’ am avut deja ceva experiente nefericite cu oameni imbracati in cearceafuri si mirosuri de-ti mutau nasul.

        Ai dreptate, lucruri de genul astora vor mai fi si, din pacate, nu prea ma astept la nimic bun din toate treburile astea, nici din partea puilor de daci da’ nici din partea alora imbracati in cearceafuri, rochii si cu baticuri in cap, mi-i greu sa cred ca o sa fim in stare sa ne comportam cu totii civilizat si, macar sa-si vada fiecare de treaba lui, nu mai zic nimic de ajutat unii pe altii.

        Poate-s rasist, da’ cand am vazut transati doi colegi de camin pentru simplu fapt ca erau romani si s-o nimerit sa intalneasca un ungur suparat ca nu i-o convenit cum il comemorau clujenii pe Mateias Rex, pula mea, zic ca am de ce sa ma trag deoparte cand imi fileaza lampile.

        • Mdeah, nu te pot contrazice, mai ales când vine vorba de ultimul paragraf.
          Cât despre ” 2)se vede ca o trait mai bine de 30 de ani in Ro.”, asta e fost genială. Da, se vede. E deja român cred, are dreptate :)

  • Prima poveste, ultimul paragraf. Da. Uoff…

    • Asta este. Luăm lucrurile așa cum sunt sau la primul semn de șansă pe tema asta…ne luăm lucrurile și plecăm de aici, fără să mai urmărim vreodată ce se întâmplă aici.

  • Ahahaha, stai sa vezi 335-ul, dimineata, pe la Iancului. Azi, la 8, mai bine de jumate din cei din autobuz erau >65, care sigur nu se grabeau la munca.
    Sau, auzita in 104 (care s-a cam aglomerat de cand au spart linia de tramvai):
    Ea (again, >65): Eu nu stiu unde s-or duce toti, de s-a aglomerat atata autobuzul asta, inainte era asa de bun, stateai jos, aveai unde sa-ti pui si geanta (!!!).
    Tip ~30: Ne ducem sa va platim pensiile, doamna.

    Evident, din nesimtit si magar nu l-a scos.

    • Trebuia să-i spună că ne ducem la discotecă să ne drogăm. Orice le-ai spune ei tot răspunsul ăsta îl așteaptă :) Pana mea.

      • Si una fresh, de azi (tot din 335, evident): Se urca un copchil, la vreo 13 ani. Cu maica-sa. Copchilu’ cu picioru’ rupt. S-a asezat pe unu din scaunele din fata, alea care nu sunt ridicate.
        La urmatoarea statie se urca o tanti la vreo 60, care pana atunci alergase dupa autobuz de zici ca era la sprint, dar brusc era batrana si obosita.
        A inceput sa urle la copchil ca e nesimtit ca sta jos, cand oamenii batrani stau in picioare. I-a explicat ca are piciorul rupt. Evident, replica a fost ceva de gen “Nu ma intereseaza, lasa-ma sa stau jos”. Am coborat la urmatoarea, would’ve been fun to see.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: