Din drum #86

Sacred Reich – Awakening (2019)

First of all, wow! Trupa asta nu a mai scos un album din… 1996! Altfel aș spune că ăștia 23 de ani au trecut fără să lase urme, e #capevremuri. Absolut rupere. Thrash din ăla old-school, fără fasoane, fără invenții inutile, ăla cu care ne-am obișnuit imediat ce am ieșit din comunism. Bun album, raw, viteză, tehnică, tot ce trebuie. Plus sound-ul ăla de pe vremuri. Neapărat de ascultat.

Equilibrium – Renegades (2019)

O trupă care vine din Germania și prestează ceva la limita dintre electronic, folk-metal și un pic de thrash. Un disc care mie personal nu mi-a spus nimic și nici nu cred că-mi va spune, ori de câte ori l-aș asculta. Poate fi trecut fără probleme cu vederea, nu are nimic să atragă, nici măcar liniile melodice nu atrag deloc. Lipsit de inventivitate, fad, pe alocuri chiar trist.

Sorcery – Necessary Excess of Violence (2019)

Death metal din Suedia. Un death metal care la prima vedere parcă ar fi cum ar fi, numai că la final albumul este dintre cele care evită să ne lase o impresie serioasă. Îl asculți, e death metal acolo, e viteză, e agresivitate, poate că este și ceva care să lege discul, poate că este și un pic de inventivitate, dar nu multă. La final e ca și cum nu ai fi ascultat nimic, nu rămâne în memorie. Nu recomand.

The Dead Daisies – Locked And Loaded (2019)

Ăsta este, mai precis, un album de coveruri. De ce trebuie să mai existe albume de coveruri în ziua de azi, slabe șanse să pricep, dar na, ele sunt. Trecând de asta am să spun că, pentru așa ceva, acest album nu este rău și ar merita o ascultare. Vă spun de pe acum, Fortunate son nu poate fi ce a fost cu CCR, dar rea nu este. Mno, cam asta-i. Coveruri. Dați o ascultare, e ceva acolo.

Shadowplay Project – Paint the Skies Blue Forever (2019)

Un alt album de coveruri sau, mă rog, un album-tribut dedicat celui care a fost Rory Gallagher. Acum… uof, e greu să accepți ceva din zona asta, mai ales când este vorba de un chitarist care a schimbat lumea. Dar am rămas mirat, albumul nu este deloc rău, lucrurile sunt așa cum trebuie. Așa că-l recomand, Gallagher nu trebuie uitat, și aici mă refer la Rory, nu la persoanele cu retard sever pe nume Liam și Noel. De ascultat, neapărat.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: