Din drum #75

Nightrider – Rock Machine (2019)

O formație americană de hard-rock care nu are nici o legătură cu genul ăsta. Păcat că vor să-l cânte. Nu veți găsi nimic pe albumul ăsta. Nici idei, nici interpretare, nici instrumentiști, nici realizare, chiar nimic. Este o glumă la adresa genului, și una foarte proastă și din nou nu pricep cum o casă de discuri acceptă să scoată la iveală o asemenea mizerie. Nu-l recomand nici dacă sunt rugat, așa ceva nu poate fi ascultat, nu poate fi tolerat, nu trebuie nici măcar aflat că există. Vorbesc serios, așa de slab este, așa de mult își bate joc de gen.

Carnifex – World War X (2019)

Deathcore de la americani, of course. Un album nici mai prea-prea, nici mai foarte-foarte, ceva să fie acolo. Foarte greu mai pricep logica muzicii de gen, dar are fanii și utilitatea sa, așa că na, trebuie să accept că există. Mie nu mi-a spus nimic, m-am plictisit înfiorător și la un moment dat chiar am vrut să renunț. Am mai ascultat zona asta muzicală și am dat de lucruri mult mai bune pe ea, așa că acest nou Carnifex nu-l recomand, nu consider că merită atenția.

Hatriot – From Days unto Darkness (2019)

Thrash metal din State și un album care nu curge deloc rău, dimpotrivă. Mi s-a părut bine echilibrat, mi s-a părut bine făcut, mi s-a părut exact ceea ce trebuie să fie pentru gen. Desigur, este puțintel accesibil, în sensul în care poate fi ascultat și de către cei care nu sunt fanii genului, dar asta nu-i răpește nimic din calități. Pe alocuri mi s-a părut că sună a Overkill, pe alocuri mi s-a părut că sună a puțin Testament, deși aici poate mi s-a părut. Una peste alta este un album peste care merită trecut.

Forlorn Hope – Over The Hills (2019)

O trupă din Marea Britanie care practică niște heavy-metal combinat cu ceva power și care ar vrea să creeze și unele chestii epice, poate-n stilul Running Wild, dacă nu m-a înșelat pe mine ce am auzit. Din nefericire nu se pricepe foarte bine la nici una dintre chestiile de mai sus, așa că iese un album care nu este lipsit de idei, dar este departe de a face față când vine vorba de lucruri deja ascultate. Plus că nici producția nu mi s-a părut cine știe ce, e trist să aud așa ceva în 2019. Nu-l recomand.

Sinheresy – Out of Connection (2019)

Heavy-metal cu ceva power și niște treburi simfonice, dar italienii sunt departe de a convinge. Văd că genul ăsta proliferează pe meleagurile alea, doar că nu toată lumea poate să-l facă. Un album plictisitor, cu o voce feminină nefericit aleasă, cu o inventivitate medie, asta pentru că sunt simpatic și cu ceva teme pe care le-am mai auzit, dar mult mai bine făcute. Nu este neapărat cea mai proastă chestie care poate fi ascultată, însă eu nu am să-l recomand.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: