Din drum #73

Target X – Reborn (2019)

Niște brazilieni care o rup destul de bine și de decent pe power. Neașteptat și asta dacă țin cont de faptul că genul ăsta oferă aproape numai bazaconii. Albumul e bine făcut, e bine dozat, reușește să nu fie plictisitor poate prin prisma faptului că are multe lucruri preluate din heavy-ul curat și cred că merită o ascultare, oricând ar fi ea să fie făcută. Nu-s răi deloc oamenii ăștia și mă voi interesa și mai departe de ei, ar putea să ofere și alte minute bune de muzică.

Frozen Dreams – Rising From The Ashes (2019)

Black metal suedez, pe alocuri atmosferic, și un album nu foarte rău pe zona lui. Destul de accesibil și acesta, destul de melodic, împrumutând destule chestii de pe la alte trupe, dar la final lăsând o impresie bună. Este bine dozat, bine structurat, bine interpretat, chiar am simțit o anume bucurie că am dat peste el. Desigur, nu este nimic de geniu, nimic care să spargă normele, nimic care să-l ducă undeva în față, dar un black melodic la viața lui chiar nu strică nimănui.

Endark The Brightness – Cycle (2019)

Nimic deosebit la acest black metal atmosferic ce vine tocmai din Elveția. Chiar nimic. Un album fără personalitate, fără o producție serioasă, fără execuție și, mai ales, fără multe idei. Când iei de la alții și bagi la tine trebuie să te asiguri că asta nu se simte, iar la ei se simte, mai ales dacă ai ascultat diferite chestii de gen. Eu m-am plictisit de mamă-mamă ascultându-l, dar asta nu înseamnă că pe la voi pe acolo nu ar putea să placă. Desigur, eu personal nu-l recomand, e o cauză pierdută.

Boiling Blood – Lost Inside A Morbid World (2019)

Nemții au o istorie întreagă legată de thrash metal, ba chiar au și un Big 4 al lor, că na, trebuiau să arate și ei ceva (ei, glumesc, Kreator și Destruction chiar sunt trupe serioase). Din nefericire cei de la Boiling Blood nu-s genul de formație care să mi se pare capabilă să ducă mai departe istoria. Un album slăbuț, prost conceput și dozat, repetitiv, pe alocuri chiar plicticos, un album compus din ceea ce, spun din nou asta, am ascultat înainte în forme mult mai bune. O fi thrashul mișto, dar clar, nu al lor. Nu recomand.

Vagrant – The Rise of Norn (2019)

Tot un fel de melodic metal și ăsta, mai apropiat de death decât de black, deși mai agresiv decât alte surate de gen pe care le-am ascultat. Un album deloc rău, cu ceva porțiuni atmosferice, cu ceea ce trebuie pe el pentru genul din care face parte, cântat bine și dozat și el foarte bine. Germanii nu se poate spune că-s mari specialiști ai zonei, dar albumul ăsta le-a ieșit la mare fix, zic eu. Merită o ascultare chiar dacă nu sunteți fani ai genului, pe cuvânt că e bine ce-i acolo.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: