Din drum #69

Heart Of Chrome – To the Bone (2019)

Ceva trupă de hard-rock combinat cu un pic de heavy, trupă care vine din Germania. Și care, și de data asta, refuză să impresioneze. Ei bine, când te apuci de cântat hard-rock trebuie să știi foarte bine ce să faci, genul ăsta plin de oameni care chiar îl cunosc, care chiar știu ce să predea cu el, care chiar știu cum să-l facă să sune așa cum trebuie. Albumul nu este rău, nici pe departe, dar hai să fiu sincer, am mai ascultat chestiile astea. De evitat.

Andralls – Bleeding for Thrash (2019)

Un album surprinzător de scurt, vreo 30 de minute, al unei trupe de thrash din Brazilia. Primul lucru pe care-l constați este că titlul discului este perfect pentru ceea ce auzi venind de pe el. Nene, est de bine! Energie, inventivitate într-o zonă unde este deja greu să mai ai așa ceva, agresivitatea aia care mai vine doar din zonele cu probleme, iar America de Sud știe bine cum este cu muzica asta, pe scurt… un album care nu trebuie ratat. Nu-I dau 10, dar ascultați-l, consider că e ce trebuie pe zona aia, dă ușor lecții unor nume mai mari din industrie.

Disentomb – The Decaying Light (2019)

Death metal din Australia, chiar brutal death-metal, lucru bun dacă ținem seama că orice vietate de prin zona aia poate și vrea să te omoare, așa că nu mă miră ce vor băieții ăștia. Băi, sunt răi. Răi de tot. Și fac foare bine ce fac ei acolo, mi-a plăcut. Recomand albumul chiar și pentru cei care nu sunt fanii genului, mi s-a părut inspirat, legat, bine făcut, mi s-a părut exact ce-mi doresc eu când ascult așa ceva. Cred că l-au făcut după ce au descoperit un șarpe sau păianjen în baie, a fost gata în vreo 30 de minute. Bun. Pe zona lui, bun.

Aphrodite – Lust and War (2019)

Aproape că nu sunt sigur cum să caracterizeze behăie trupa asta. Ar fi pe undeva pe lângă speed-metal. Ar fi. Altfel, album mai prost ca ăsta nu știu dacă am ascultat. Ce fac ei acolo este varză, producția este varză, interpretarea este varză, iar de voce nu mai vorbesc, aia aproape că te face să oprești ascultarea după primele 30 de secunde. Cred că la Toronto nu-s multe lucruri de făcute pentru că na, canadienii ăștia se plictiseau și s-au apucat de ceea ce habar nu au…

Morbid Cross – Disciples Of The Goat (2019)

Uite somnu’, uite crapu’/Sunt discipolu’ la țapu’, cam asta aș putea spune după ascultarea acestui album. Americanii nu sunt neapărat răi pe thrashu’ ăla care-l fac, dar asta nu înseamnă nici pe departe că albumul ăsta ar fi vreo minune. Cred că după ce ăia patru mari, plus restul de trupe care mai știu meserie pe zona asta, se retrag… o să cam moară genul. Sau mă rog, îl vor ține în picioare ăia din America de Sud, singurii de pe la mai care vine ura aia cu care trebuie el cântat. Mno, albumul nu-l recomand, nu am de ce, este cumva plictisitor și redundant. Ah, nu cumva, este clar așa.

Comments 2

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: