Din drum #68

Inferno Noir – Inferno Noir (2019)

O trupă britanică de heavy/thrash care dispune de o gagică la voce. Ciudată alegere pentru genul acesta, dar na, e ideea lor, nu a mea. Să fiu sincer… rar am auzit ceva mai puțin inspirat și mai prost făcut ca acest album. Practic nu are nimic să-l țină în picioare, uneori ai senzația că amestecă stilurile doar pentru că nu pricep nimic despre vreunul dintre ele, iar vocea tipei nu că te enervează, pur și simplu te bagă în depresie. Nu recomand nici rugat.

Lolita Komplex – Escapism (2019)

Austriecii mixează ceva ce mi s-a părut un gothic metal cu niște electronicăraie omniprezentă. Cu puțin efort sunt o formație bună de Untold/Electric Castle/Neversea, ar putea veni cu laptopul pe scenă. Mno, nu am fost deloc impresionat de acest album, dimpotrivă, consider că este o prostie cum rar am văzut, o insultă la adresa muzicii și a muzicienilor care prestează cu adevărat pe zona asta. O tristețe de la cap la coadă, o tristețe de evitat.

Óreiða – Óreiða (2019)

Black metal atmosferic din Islanda, țara aia simpatică, țara aia cu națională de fotbal mișto. Ei bine, deși nu-s deloc fanul genului, deși zic de la început că o să fie greu de ascultat, deși seamănă multe lucruri acolo și nu știi când ajungi dintr-o parte în alta, ei bine, zic și că albumul ăsta este păcat să nu fie ascultat. Are ceva al său aparte, ceva deosebit, în toată atmosfera aia neagră intervine ceva care-l face să fie considerat un album bun. Aș încerca și a doua oară, mai ales când pune vecinul manelele alea pe care plânge.

Carry The Torch – Obsession (2019)

Suedia și ceva thrash combinat cu niște death, așa cum stă frumos unei trupe care vine din zona aia a lumii. Ce să zic eu despre albumul ăsta? Putea fi mai bun, cu un pic de efort ieșea bijuterie din el. Însă nici așa nu este rău de ascultat. E cumva repetitiv, este cumva ceea ce deja știți că se practică pe zona asta de muzică, dar este un album care la final te face să reții că ai ascultat ceva. Sper ca data viitoare să le iasă mai bine, cred că trupa are potențial. Mi-a plăcut cumva, recomand o ascultare.

Batushka – Hospodi (2019)

Nenea ăștia vin din Polonia și bagă ceva doom, doom combinat pe alocuri cu niște chestii thrash/death. La bază nu este rău deloc ce am auzit eu acolo, aș spune că albumul merită o ascultare, are ce să ofere. Altfel nu am fost tare impresionat la final, nu este genul de album despre care să spui că-l ții minte, că rămâi cu el în ureche. Dar, cum am zis deja, merită o ascultare, are ceva al său, are ceva ce te face să continui să asculți.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: