Din drum #63

Gods Of Fire – The New Flesh (2019)

Foarte ciudat albumul ăsta al americanilor. Nu am găsit foarte exact unde să-l încadrez, dar este clar că e un album de metal, poate ceva puțin heavy, poate naiba știe. Realizarea este extrem de aparte, vocea este de asemenea ceva ce nu aud pe fiecare album, iar rezultatul final este o chestie care mai incită la o nouă ascultare. Eu recomand albumul ăsta chiar dacă nu va fi așa de ușor de ascultat. La urma urmelor e cea mai ciudată chestie din ultimele băgate, și cred că merită să vedeți ce este cu ea.

Equity – Financial Metal. (2019)

Metal de slabă calitate, prestat plictisitor, probabil că trupa s-a trezit în studio și de fapt dorea la plajă, dar dacă tot erau acolo au zis să termine treburile și cu înregistrarea, poate scapă. Ce a ieșit este o chestie fără cap și fără coadă, fără idei deosebite, un album care curge fără să spună ceva, genul de album pe care a doua oară nu-l mai asculți și nici nu mai ții minte în 2 zile că ai trecut și peste așa ceva. Norocul meu că notez imediat ce ascult, altfel nu știu cum o scoteam la capăt cu minunea asta de disc. Așadar, nefrecventabil.

Bloody Hammers – The Summoning (2019)

Nu mi-a spus absolut nimic albumul ăsta, așa că mi-e tare greu să vă spun și eu ceva despre el. Au combinat ceva elemente hard cu heavy și au adăugat niște chestii sosite de prin doom și a ieșit ceva mai prost ca șaorma de la colț de stradă. Pe bune, tare greu este să asculți minuni din astea, aproape că aș renunța să o mai fac dacă din când nu aș mai da de ceva care merită atenția. Muzica de 2019 pe zona asta este pastă, că bănuiesc eu că trupele astea sunt cele cu care va rămâne metalul după ce metalul va rămâne fără trupele consacrate. Nerecomandabil, zic.

TheNightTimeProject – Pale Season (2019)

Nu este cel mai bun album de prog ascultat în ultima vreme, dar trebuie să recunosc faptul că suedezii au reușit ceva decent cu discul ăsta. Este bine dozat, este bine interpretat, este bine aranjat, una peste alta ceva de ascultat în materie de gen, acolo unde oricum Dream Theater fac legea de multă vreme. Mi-a adus aminte de ceva Opeth, ba chiar și de ceva Riverside, așa că aș spune că sunt ceva lucruri de găsit pe el. Bine, desigur, pentru prog trebuie să ai și dispoziția necesară, așa că e alegerea voastră când îl ascultați.

Murderbird – Pillars Of Creation (2019)

Alt album de metal degeaba. Albumul, nu metalul, cu ăla încă se mai poate face ceva. Nimic deosebit de la minunea asta. Repetitiv și plictisitor, cu o voce care parcă nu are ce să caute acolo dar, mai mult, se chinuie să priceapă partitura pe care o are de interpretat, pe scurt ceva la care din nou am vrut să scot căștile din urechi. Am rezistat până la final, asta este, mai dai și de porcării când te decizi să asculți toate nebuniile de pe lume. Nu recomand, dar dacă nu aveți ce face… puteți vedea dacă am dreptate :)

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: