Din drum #62

Majesty – Legends (2019)

O altă sinistroșenie power-metal, sosită din țara care chiar are legătură cu așa ceva, vorba aia, Helloween au pus serios umărul la crearea subgenului. Mno, aceeași lălăială pe care o cunoaștem, de data asta trecând și prin niște piese ușurele, din alea de merg la RoceFem sau la Eurovision. Pana mea, nu am avut nici cea mai mică plăcere să-l ascult, tot timpul nu am făcut altceva decât să încerc să-mi dau seama unde am mai auzit ce cântă ei și să mă întreb de ce se mai cântă așa ceva în ziua de azi.

Sun’n’Steel – Wheel Of Time (2019)

Ceva mai heavy acest album al elvețienilor, doar că face el ce face și virează către power. Nimic deosebit la el, e un album să fie și el acolo, probabil va fi util fanilor și, desigur, managerului care se va alege cu ceva concerte prin cluburi, clubulețe și alte mici spelunci, trupa asta nu merită mai mult și nici nu poate duce mai mult. Așa ca distracție e mișto de trecut peste el, dar devine rapid de tot plictisitor și intuibil, deci nu-l recomand, vă apucă plictiseala.

Bloodred Hourglass – Godsend (2019)

Ar trebui să fie un album de thrash, dar finlandezii au făcut ceva acolo și l-au dus puțintel spre un death/black mai melodic. Ce să zic, minunea asta nu este chiar rea și ar merita o încercare, ce vine de pe acolo din nord e în general decent făcut. Eu am descoperit un album bine pus la punct, rapid, agresiv, cu multe elemente melodice făcute să-i țină aproape și pe cei cărora traforajele nu le spun mai nimic. Una peste alta aș spune că nu mi-am pierdut timpul, este ok.

Eternal Breath – World of Chaos (2019)

Nu știu ce-au combinat băieții ăștia în ce fac ei acolo, dar este tare greu de ascultat așa ceva. Nu mi-a spus nimic, a fost plictisitor, albumul a curs greu, aproape inuman de greu. Am recunosc pe acolo power, heavy, thrash, toate puse sub o formă care nu spune absolut nimic. Dar să privim pozitiv, artistul a făcut un album. Mno, belgienii ăștia nu au treabă cu muzica, așa că iau decizia să nu recomand albumul și să vă zic că sunt alte lucruri mai bune cu care să vă pierdeți vremea.

Endless Scenery – When The Hourglass Turns (2019)

Eu personal nu cred că trupa a știut ce vrea să cânte pe albumul ăsta. Așa că s-a apucat și ea să cânte ce știe și, trebuie spus, nu știe foarte multe. Au încercat ceva power, au încercat și chestii mai dure, părerea mea sinceră este că ideile lor și capacitățile tehnice îi recomandau pentru alternativ, acolo aveau succes mare, piața este gata să absoarbă toate prostiile. Nu recomand, este crunt, este groaznic de ascultat, de fiecare dată când primeam câte o reclamă pe Spotify începeam să mă bucur ca un copil. Stați departe de el, deci.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: