Din drum (6)

Alice Cooper – Paranormal (2017)

Nimic deosebit la acest album semnat de Alice Cooper și totuși a fost unul pe care l-am ascultat cu plăcere. Asta pentru că era poate vorba de sound-ul pe care-l cunosc și cu care sunt obișnuit de atât de multă vreme. Să nu așteptați chiar nimic de la el. Are niște piese în esență bune, sunt ceva idei pe-acolo, unele care ar fi putut fi realizate mai bine și cam atât. Alice se descurcă și el așa cum poate, vocea sa nu mai este nici măcar ceea ce era, dar e bine. Încă e bine. Per ansamblu, un album sosit din trecut care reușește să însemne cât de cât ceva și să păstreze trează atenția legată de unul dintre marile nume ale scenei rock. De ascultat măcar pentru parfum.

The Isley Brothers & Santana – Power of peace (2017)

Am fost tare curios să văd ce iese din numele astea două, mai ales că apetența lui Santana legată de colaborări diverse nu a fost una de natură să producă efecte prea minunate. Mă rog, de data asta măcar aveam o legendă și de partea cealaltă, nu doar de cea a chitarei. Și albumul… este bun sau să spun că mie mi-a plăcut. Nu ține de un singur gen, oricum The Isley Brothers s-au jucat cu destule genuri muzicale la viața lor. Și aici toată experiența pe care o au parcă-i pusă și mai bine în valoare de chitara aia fluidă a lui Carlos, așa cum te-ai aștepta să fie și, desigur, ăsta fiind și lucrul pe care Santana știe să-l facă la modul serios. Nu este un album care să iasă la înaintare cu vreun hit, ci este mai degrabă o lecție despre cum mai pot fi lucrurile făcute când este vorba de două legende, deci să nu vă așteptați să-l fredonați, are multe surprize.

Riverdogs – California (2017)

Riverdogs nu spune probabil prea multe lucruri, așa că am să notez că trupa vine din Los Angeles și-l are la chitară pe Vivian Campbell, chitaristul celor de la Def Leppard. Cam asta este și tot ce spune despre acest album. În genere este nul, cu ceva teme cantonate între Def Leppard și Bon Jovi, înclinând către cel din urmă și prin prisma vocii, dar tare prost și simplist tratate. Am avut ceva așteptări de la albumul ăsta, recunosc, dar na, uneori așteptările mai rămân și păcălite. Eu nu-l recomand sub nici o formă, vă veți plictisi de moarte și-i păcat. Aș fi vrut să fie un album care să mă facă să le ascult și pe celelalte patru ale trupei, dar n-a fost să fie de data asta.

Blind Guardian – Live beyond the spheres (2017)

Eu live-uri nu prea ascult, trebuie să fie ceva cazuri speciale ca să pun urechea pe așa ceva și uite că a sosit și acel caz. Pentru mine Blind Guardian este una dintre cele mai mișto trupe pe care le-am ascultat și am zis să văd cum se mai descurcă și prin live-uri. Și nu am fost deloc dezamăgit. Ce se aude pe discul ăsta este solid, este Blind Guardian, este cam ceea ce auzi de pe un disc de studio al lor. Exact așa sună, ca la carte. Sunt trei CD-uri acolo, materialul este și nou și vechi și vine din turneul din 2015 al formației. Pentru cei care-s fani ai trupei, dar și pentru cei care sunt mai puțin la punct cu muzica bună, eu zic că acest disc nu trebuie ratat. E acolo o compilație care poate deschide pofta. Iar pentru cei care au deja poftă, acolo sunt Blind Guardian, așa cum îi știm de atâta vreme.

Comments 2

  • In legatura cu Paranormal… Spargus (dupa cum ii poreclisera fostii mei colegi) inca n-au gasit drumul catre usa mea, asa ca nu l-am auzit pe tot. Dar… din ce am ascultat de pe el. Eu sunt multumita. Si de acord, e Alice, nimic nou. Dar nici nu cred ca si-a dorit altceva.

    I have a world of fans out there, all over the world, and it took forty-five years to build that fanbase. So when I make records now, I make ’em for those people. I’m not trying to break a new audience. I am playing an album for an audience that’s already there.

    – dintr-un interviu de acum cateva luni

    Cat despre vocea lui, eu zic ca si-a pastrat-o chiar foarte bine. N-a avut niciodata o voce exceptionala, dar stie sa o foloseasca si, comparand cu altii de varsta lui, nu e chiar asa mare diferenta intre anii ’70 si acum.

    Asa ca de-abia astept sa-l vad in toamna la Dublin si Berlin. Plus ca are Pain in setlist anul asta! Pentru prima data in 35 de ani!

    Eu live-uri nu prea ascult

    Ceee?!?!?! Nu stii ce pierzi! 😀

    • Am văzut live-ul lui Tataia de la Wacken. Rupere, am stat să mă uit cu Mihaela la el, nu ne mai despărțeam de notebook. Rupere a fost, ru-pe-re! :)
      Cât despre live-uri, da, le evit de obicei :))

Dialogăm? :)

%d bloggers like this: