Din drum #57

Worsen – Curse to witness life (2019)

O trupă de black de prin State, black care mie mi s-a părut așa, mai diluat, mai melodic, mai făcut ca să ajungă și pe la mai multe urechi. În genere albumul nu este chiar rău, deși are bubele sale: inventivitate aproape 0, plictiseală la kilogram pe unele pasaje, repetitivitate. Însă părerea de final a fost una pozitivă și nu știu foarte bine de ce. Poate pentru că este bine legat, poate pentru că este bine executat, poate pentru că este bine dozat. Una peste alta poate-i dați o șansă.

Olya Manevskaya – 11 Minutes (2019)

Din ce-am priceput eu, tanti asta este o vocalistă din Rusia iar acesta este albumul ei de debut, mă rog, în unele locuri figurează ca EP. Nu știu cine și ce este trupa din spatele ei, nu am găsit foarte multe informații, cert este că pe Metal Archives doar ea figurează în secțiunea de members. Despre album nu sunt multe de spus, ok, pot aprecia ce face gagica la voce dar nu exagerez, nu este nici Alissa, iar la Angela nici nu are curaj să se uite. Albumul vine cu ceva death combinat cu thrash și aș spune că poate fi ascultat, nu este o nenorocire dacă faceți asta.

Baroness – Gold&grey (2019)

Americanii ăștia s-au decis să nu se limiteze la un singur stil și să amestece în muzica lor mai multe direcții muzicale. Așa că avem și heavy și prog și ceva sludge și ce naiba s-au mai gândit ei să bage acolo. Rezultatul nu este greu de prevăzut și aș spune că este catastrofal, nimic din ce-i acolo nu prea este de ascultat. După a doua piesă deja mi-era teamă că mi se strică căștile de la ce aud, dar uite că au rezistat eroic până la capăt. Nu vă atingeți de el, dacă o faceți… să nu ziceți că nu v-am spus! :)

Malum – Legion (2019)

Malum sunt niște finlandezi tare răi care, liniște fiind la ei prin țară, au zis că nu au nevoie de-așa ceva și au pus de-un album de black. Pe alocuri mai grav, pe alocuri mai muzical, Legion ăsta nu mi s-a părut deloc rău. Ba chiar a fost albumul la care am urcat bașii puțin mai sus, fac asta cu trupele pe care vreau să le primesc mai bine în urechi. Nu mor după el, dar este un album curat, bine făcut, pe care mi-a făcut plăcere să-l aud chiar dacă genul ăsta muzical nu mă pasionează, un album care, dacă nu aveți ce face, ar merita o ascultare ca să vedeți cu ce se mai mănâncă Finlanda muzicală la nivel de traforat.

Spectral Void – Hope (2019)

N-aș putea să spun că asta-i trupă pentru că la capătul ei se află un singur om, om regăsit pe Metal Archives ca Unknown Entity. Ok. Acum despre album. Cică black metal. Well, este. Black metal bolnav aș spune, un album numai bun să fie folosit drept coloană sonoră a unui film horror de top, și aici nu glumesc deloc. E un experiment care m-a încântat și m-a dezamăgit în același timp, dar aș spune că este și o experiență peste care merită trecut. Nu știu cine este omul, nu știu dacă mai bag a doua oară un album de-al său, dar ăsta chiar mi-a prins bine.

Comments 2

  • Baroness am făcut greșeala să vreau sa îl ascult zilele trecute..
    Pfoai! Jos pălăria că ai avut curajul sa îl duci până la capăt! După trei piese am renunțat.

    • Este absolut înfiorător. Înfiorător. Și da, l-am dus până la capăt deși săream de pe un picior pe altul întrebându-mă dacă se mai termină :)

Leave a Reply to Marius Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: