Din drum #56

Chaos Magic – Furyborn (2019)

Ceva power metal cu niște influențe simfonice. Nu am stat să mai caut țara de unde vine trupa asta, oricum nu mă interesează. Așa, deci. Albumul a fost de o plictiseală care m-a plictisit îngrozitor de plictisitor, ca să zic așa. A doua oară nu aș mai asculta trupa asta nici dacă sunt plătit. Partea mai nasoală este că aș paria că formația asta are fani din ăia hardcore, și asta este de-a dreptul trist, nu poți să asculți așa ceva de bunăvoie și nesilit de nimeni mai mult de o singură dată…

Beheaded – Only death can save you (2019)

O formație de death metal care vine tocmai din Malta. Și deși albumul nu este chiar rău, aș spune că nu este cazul să-l ascultați când mergeți în vacanță pe-acolo. Este dur, este nefinisat la modul bun, rupe cam totul din muzică, este genul ăla de album unde agresivitatea și duritatea iau fața muzicii sau, mă rog, a ceea ce poate fi muzică în genul ăsta. Metale grele, nene, traforaj viteză, din astea. Dacă vă plac… atunci eu aș spune că Beheaded nu sunt de evitat. Deloc-deloc :)

Merging Flare – Revolt regime (2019)

Ceva heavy combinat cu niște elemente power metal. Nu foarte rău, însă finlandezii ăștia sunt departe e a fi de recomandat. A fost un album plictisitor, extrem de intuitiv, pe alocuri repetitiv, aproape că știam de la piesă la piesă cam ce va urma. Nu-l recomand nici pe ăsta și cred că-n curând renunț să mai ascult toate trupele posibile, rămân pe clasici, de la restul nu prea am ce să primesc. Mă rog, dacă dați de el și sunteți fani ai genului… poate vouă vă spune altceva. Mie nu mi-a spus nimic.

Arendel – Infernalia (2019)

Alt power metal, de data asta de pe meleagurile Spaniei. Nu, mulțumesc. Aceleași și aceleași lucruri. Nimic nou, nimic să incite, nimic să fie altfel. Tot genul ăsta parcă ar vrea să se sinucidă în aceleași albume lălăite pe diferite voci, că-n esență nimic nu este schimbat. Dacă pe vremuri cine nu știa chitară se apuca de o trupă punk, ei bine, acum au sosit vremurile când cine nu știe muzică se apucă de o trupă power. Nu are cum să dea greș și uite, scoate și album. Evitați, ar fi păcat să nu. Ah, pe deasupra mai adaugă și ceva elemente de folk-metal, o altă porcărie tristă…

Sadistic Ritual – Visionaire of death (2019)

Din ceea ce știu aș spune că acesta este primul album am trupei americane de death-metal, deși formația a început să activeze de prin 2010. Well, 9 ani ca să scoți un album este ceva, dar ascultând ce este pe el se poate deduce și faptul că încă 9 ani de așteptare nu ar fi stricat, poate ieșea mai bine. Un album plictisitor, nici măcar așa de agresiv cum s-ar dori, nici măcar așa de melodic cum s-ar dori, un album care trece la fel de neobservat precum trece o întârziere de 5 minute a regio-ului de Brăila. Treceți peste, timp pierdut.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: