Din drum #51

Xentrix – Bury the pain (2019)

Xentrix sunt o trupă de thrash, poate pentru unii mai puțin cunoscută, trupă care vine din Marea Britanie. N-au rupt ei norii până acum, dar pentru britanici se pare că ar fi una dintre trupele considerate a conduce sau a fi generat mișcarea thrash din insulă, care o fi ea și aia. Mno, nu este un album rău, dar nici ceva să mă dea pe spate. Tot ce-am ascultat pe el îmi este deja cunoscut, așa că-n afara faptului că este executat curat, neașteptat de curat, nu am ce să laud. Nu-l recomand, dar dacă aveți chef de ceva thrash din 2019…

Majestica – Above the sky (2019)

Cu power metalul nu mă mai împac foarte bine de ceva vreme, asta deși genul ăsta mi-a fost tare drag pentru o vreme. Însă nu înseamnă că nu pot aprecia un album bun atunci când apare. De data asta nu este cazul. Noua apariție discografică a suedezilor de la Majestica nu mi-a spus chiar nimic. E o chestie care curge pe acolo în stilul binecunoscut al genului, fără a avea însă nimic să te facă să reții ceva din album. Pentru fanii declarați ai powerului poate fi un album de ascultat, eu a doua oară nu mai trec peste el și nici nu mă avânt să-l recomand, că nu am de ce.

Warrior Soul – Rock’n’roll disease (2019)

Ce cântă băieții ăștia este un fel de hard-rock combinat cu un pic de punk, doar puțin punk. Mișto este că Wikipedia îi consideră alternative metal, probabil că e o treabă de aia de elitism, trebuie să inventezi coișpe mii de genuri muzicale ca să dai bine. Așa, acum despre album. Nu este rău, dar a fost departe de a mă convinge. Are viteză, are nerv, are și ceva idei, însă la final ceva dă cu virgulă și nu-mi dau seama bine ce. Poate faptul că nu stă foarte bine la capitolul inventivitate, poate faptul că unele lucruri le-am mai auzit pe ici, pe colo, habar nu am. Una peste alta poate fi o audiție inspirată, însă nu vă așteptați la minuni.

Enthroned – Cold black suns (2019)

Băi, sincer să fiu… mie personal mi-a plăcut albumul ăsta al belgienilor. Nope, nu sar în sus, nu e genial, nu este nici măcar atât de inventiv pe cât mi-ar plăcea mie să fie, dar la naiba, oricum nu cred că mai ai ce să inventezi pe zona asta, nu ai ce să aduci nou în black. În schimb este un album care livrează ceea ce promite. Agresivitate cu tona, viteză, ceva riff-uri bune de tot, și-n plus este exact genul ăla de album cu care să scoți boxele pe geam când vecinii de vizavi ascultă Vivaldi de cârciumă. L-aș asculta fără probleme și a doua oară deși nu este genul meu preferat, așa că pot recomanda să treceți o dată peste el.

Firespawn – Abominate (2019)

Pentru început să spunem că Firespawn este o formație suedeză de death, gen muzical cu care trebuie să recunoaștem că nordicii sunt cumva la curent :) Mai departe, trupa a fost fondată de L.G. Petrov și Victor Brandt, ambii ex-Entombed, ambii în formula cu care acest Abominate a fost scos pe piață. Ce să zic, nici despre acest album nu pot spune prea multe lucruri rele. Din nou nu este pe zona mea principală de interes, dar asta nu mă poate face să nu spun că nu este bine făcut, că nu oferă ce trebuie, că nu este ce este cazul să fie un album de death metal. Poate L.G. Petrov să mi se fi părut mai obosit, dar na, poate că este doar senzația mea. Merită ascultat, zic.

Comments 19

  • “cu power metal-ul nu ma mai impact prea bine, desi genul asta mi-a fost drag pentru o vreme” – This sums up my experience. Cu exceptia unor nemti (Blind Guardian in special si putin Helloween, Running Wild si Grave Digger) si a unor trupe mai degraba la misto gen Alestorm, Sabaton sau Powerwolf (pe care le consider super distractive, dar nu le-as pune intr-un playlist mai serios), nu mai pot mai deloc sa ascult power, mai ales varietatile simfonice/bombastice.

    Doar ca na, cand mai sare cate un iepure de pe undeva (cum a fost primul album Beast in Black – doar ca au tinut neaparat sa-l scoata si pe-al doilea care a fost cam praf) tot plec urechea ca na… e un metal “distractiv” :)

    • Blind Guardian și Helloween deja pot fi puse în altă zonă. Alt power, altă abordare, altă mâncare de pește. Running Wild nu-mi dau seama dacă s-au luat vreodată în serios, Grave Digger erau ceva pe vremuri dar s-a cam terminat și cu asta. Sabaton sunt o glumă chiar mai mare decât Running Wild, despre Powerwolf nu încep să vorbesc pentru că ajung să mânjesc ecranul de cafea :)

    • Inteleg ca nu vii la concertul Powerwolf :))) ?

      • Înțelegi perfect :)) Plus că acum am aflat că vor cânta pe aici. Cine-i în deschidere, Trooper sau Aura? :))

      • Eu vin… dar stiai deja asta… 😂

        Gloryhammer sunt in deschidere, Bogdan. 😂 M-a bufnit si pe mine rasul scriind asta. Sa vin cu o carpa sau a avut ecranul noroc si terminasesi cafeaua?

  • Gloryhammer sunt o parodie misto in care Chris Bowes (tipul din spatele Alestorm) a decis sa cante cu un notar cu voce de patru octave ceva despre un razboi al unicornilor (nimic din ce am zis nu e fals :P).

  • Stai că încă nu ai observat Wind Rose… dwarf metal despre săpat găuri: Wind Rose prezinta… dwarf metal… aici cantand despre sapat gropi: https://www.youtube.com/watch?v=34CZjsEI1yU

  • Am scris de doua ori, dar eram prea incantat :)

    • Prea incantat de pοrn? 😂

      Ca sa explic: in piesa Wind Rose, e o parte “born underground” si pe bune daca nu suna a “pοrn underground”… da un nou inteles sapatului…

      What have we done to this comment thread… 😂

    • Iti dai seama ca daca Bogdan are vreun cititor ocazional care nu stie cu ce se mananca site-ul… omul intra, citeste cateva recenzii si apoi vede comentarii cu razboaiele unicornilor si piese cu dwarfi despre sapat :))

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: