Din drum (34)

Revocation – The outer ones (2018)

Revocation este o trupă de metal extrem din Statele Unite ale Americii. David Davidson, chitaristul și vocalistul trupei, vă este probabil cunoscut datorită faptului că a pus bazele trupei Cryptic Warning, probabil ceva mai cunoscută publicului. Ei, trupa aia este Revocation de azi, căci și-a schimbat numele în 2006. Despre albumul ăsta pot să spun că abundă de thrash și de technical death, pe alocuri cu niște mici urme de progresiv. Un album pe care l-aș considera chiar bun și pe care l-aș propune oricui. Nu strică deloc. Nu strică nici vecinilor, mai ales în diminețile de weekend în care consideră că tu trebuie să trezești alături de bormașina lor. Mi-a fost agreabil, îl voi asculta și a doua oară, are unele faze care mi-au plăcut mult de tot.

Wolfheart – Constellation of the black heart (2018)

Tuomas Saukkonen este un alt muzician la care unii ar putea să se uite cu ciudă. Multi-instrumentist, un individ cu o capacitate fenomenală de a compune, scoțând albume la perioade fixe de timp, Tuomas a decis să renunțe la toate celelalte proiecte ale sale (Before The Dawn/The Final Harvest/Black Sun Aeon/Routa Sielu/Dawn Of Solace) și să se concentreze pe acesta, considerat unul de pagan metal. Nu știu eu ce-i aia, dar sună al dracului de bine a black/death metal. Băi nene, ce să zic, m-a dat pe spate, mi-a plăcut de mamă-mamă, am zis că nu-i adevărat ce ascult. Eu nu trec foarte des pârleazul pe zona asta, na, sunt baladist, dar ce este pe albumul ăsta este aur. Luați-l fără probleme, nu are cum să strice, cred că o să vă placă chiar și dacă nu sunteți pe zona asta, la fel ca mine de altfel. E rupere și e lucrătură bună de tot acolo!

Riverside – Wasteland (2018)

Polonezii stau bine acolo unde stau și ies la rampă cu un nou album pe care-l consider excelent. Practic nu au fost lucruri care să nu-mi placă pe acest nou produs discografic al lor, tot ceea ce așteptam la Riverside și știam că-mi pot oferi fiind acolo unde trebuie să fie. Este primul album scos în formulă de trio, asta dacă nu mă înșel și deși nu poate fi considerat la nivelul unui Second life syndrome eu aș spune că este o evoluție logică și necesară după evenimentele petrecute în trupă. Întunecat, apăsător, Wasteland este un album de ascultat deși poate că unii dintre fanii formației vor fi puțin dezamăgiți de ceea ce li se oferă. Cu puțin noroc vor și înțelege. Eu repet, consider albumul excelent.

Behemoth – I loved you at your darkest (2018)

Alți polonezi, de data asta din altă zonă muzicală. Și nimic nou sau neașteptat în ceea ce privește acest album. Este vorba despre acei Behemoth pe care-i știm și care vin să mai pună încă o piatră pe drumul lor muzical. Un album care parcă suferă puțin la capitolul inventivitate și care parcă nu este așa de legat cum mă așteptam să fie, dar un album care poate fi ascultat fără probleme dacă vreți să mai auziți ce mai face trupa asta. E bine, cântă ce știe, încă nu este rău, dar nici nu am sărit în sus de bucurie. La următorul am să-mi dau seama dacă băieții au cam terminat benzina.

Impellitteri – The nature of the beast (2018)

Nu este neapărat un album rău acest The nature of the beast al americanilor, dar pe mine nu m-a impresionat cu absolut nimic. Ce încearcă să cânte băieții ăștia, cel puțin pe acest album, ar fi putut avea parte de ceva mai mare atenție pentru că mie mi se pare că-s doar niște piese puse acolo și că nu au căutat să le lege cumva. Pur și simplu sunt interpretate și atât. Desigur, repet, albumul nu este rău, heavy-ul lor este decent și face față unei ascultări. Dezamăgitoare varianta la Phantom of the opera sau poate că Nightwish au dus piesa asta la paroxism și degeaba o mai cântă cineva. Mno, una peste alta poate că merită să-l ascultați. O dată.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: