Din drum (33)

Anaal Nathrakh – A new kind of horror (2018)

Oricine ar încerca să mă convingă de altceva, eu am să rămân la convingerea că muzica britanicilor de la Anaal Nathrakh nu este muzică. Poat fi considerată orice altceva. Îți poate aduce aminte de ulița natală pe care vecinii tăiau porcul, ar putea fi legată chiar de bormașina de weekend care-ți răpește meritata odihnă de la prima oră a dimineții, dar asta muzică nu este. Am ascultat siderat acest album, am zis să mi-aduc și eu aminte de nenea ăștia, și de final aș vrea să cred doar că nu va mai exista un nou album, că producătorii vor dori până la urmă să facă un bine muzicii și vor refuza asemenea chestii nule și inutile. Evitați. Desigur, dacă sunteți fani… continuați.

Brainstorm – Midnight ghost (2018)

Power metaliștii de la Brainstorm mi s-au părut mereu altfel în muzica lor, încercând parcă să caute ieșirea din mizeria în care se zbate genul ăsta muzical. În plus i-am văzut la București într-unul dintre cele mai bune concerte la care am fost, în Silver Church, singurul club decent din București, acum crâșmă de hipsteri. Ei bine, nici acest album nu m-a dezamăgit. Parcă nu mai este așa de elaborat și de inventiv, parcă nu mai este nici așa la țintă ca On the spur of the moment (2011), de exemplu, dar este un album bun, extrem de bine făcut pentru zona sa, care-i plasează pe Brainstorm aici, în industrie, unde încă mai au ce să caute. De ascultat, zic eu, merită. The four blessings este piesa mea preferată.

Necronomicon – Unleashed bastards (2018)

Pentru cei care nu știu (stați calmi, nu știam nici eu până acum), Necronomicon este o formație germană de thrash metal. Sau așa se declară ea. Iar ce aud pe albumul ăsta, dacă este thrash, atunci este tare diluat, cam ca cafeaua aia pe care o servești în majoritatea bodegilor și care te face să-ți amintești că s-a dus pulii de suflet și obiceiul ăsta al cafelei. Pe scurt, Kreator și Destruction rămân cam tot ce a putut da Germania mai bun în materie de thrash. Cine vrea să-l asculte aș spune că nu va avea neapărat parte de o experiență rea, merită trecut cu urechea peste el, dar e slab, slab de tot.

Newman – Decade II (2018)

Decade-ul ăsta cred că apare la 10 ani de la apariția primului Decade. Unii spun că trupa asta cântă melodic metal. Nu-i nici un melodic metal aici, este AOR, să fim serioși și să nu batem joc de ceea ce auzim. Mno, e clar, asta e o compilație din cam tot ce-au făcut oamenii ăștia în ultimii 10 ani. Și recunosc, habar nu aveam despre ei. Ce am ascultat este un melanj de Bon Jovi, Whitesnake și, mai ales, Journey și REO Speedwagon, melanj care mie personal mi-a plăcut. Așa că vă recomand să ascultați chestia asta, este tare simpatică. Două discuri, 34 de piese, eu mă apuc să caut primul Decade. Sau discografia. Pe bune, chiar mi-au prins bine piesele astea.

Onkel Tom Angelripper – Bier ernst (2018)

Primul lucru care trebuie spus este că nu cred că acest album se dorește luat în serios. Vorbesc serios, nu cred asta. Tot ce am ascultat acolo este o circotecă de zile mari referitoare la rock, cu ceva momente memorabile (am și pus o piesă deoparte, doar ea rămâne la mine) dar și cu pasaje care vorbesc despre faptul că am știut mereu de ce nu pot fi alături de cei de la Sodom. Bine, nici ăia nu se luau neapărat prea mult în seamă, dar na, au avut noroc că au făcut germanii Big 4 cu ei, oricum nu aveau altceva. Una peste alta este un album care merită ascultat, pe anumite pasaje veți zâmbi și vă veți simți bine văzând cât de funny poate deveni muzica când vrei și poți să faci asta. A, piesa pusă deoparte este Flasche zu Flasche. Desigur, habar nu am ce înseamnă, dar sună ok.

Comments 4

  • La fix, caci episodul anterior l-am consumat :)

  • On the Spur of the Moment a fost mare, serios. Si… 27 ianuarie. Concert Brainstorm la Budapesta. Ca sa stii. 😉 Ma rog, e parte a unui turneu european care e mai mult german cu o mana de concerte si prin alte tari. Altfel, mai exista posibilitatea Christmas Bash pe 8 decembrie. O sa fie si Saxon acolo. Nu si eu. Eu o sa fiu in Ludwigsburg, unde vad Kreator.

    Fara sa fi ascultat, doar dupa titlu, Flasche zu Flasche ma face sa ma gandesc la versiunea germana a Drink. Altfel, Kreator si Destruction sunt singurele trupe din acel Big 4 german care fac muzica cu norma intreaga.

    Ma duc sa vad cu ce se mananca Newman…

    • Chiar a fost fenomenal de bun albumul ăla. Iar la Budapesta, dacă este, m-aș întoarce pentru Avantasia. Brainstorm i-am văzut la București, m-am urcat pe ziduri, m-a arătat Andy cu degetul în semn de ‘you rock’, pe Avantasia nu. Și am și timp să adun bani până în mai, parcă atunci aterizează Tobias. Dar să văd întâi ce impresie îmi face clubul. De Crăciun exclus, financiar nu am forța asta. Iar dacă este de cheltuit până în Crăciun aș prefera oricum să fie pentru altceva :)
      Asta-i și părerea mea, Kreator și Destruction sunt singurele care fac muzică la modul serios, restul e o glumă.
      Newman… e ceva așa, la limita de a vomita din cauza zahărului, dacă este să discutăm serios. Dar merg perfect ca fundal pentru orice activitate :)

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: