Din drum (27)

Sting ft. Shaggy – 44/876 (2018)

Pe măsură ce am înaintat în acest album semnat de Sting și Shaggy am priceput că asist la o abominație. Da, abominație este cuvântul cu care pot descrie această combinație dintr-un muzician, oricum am lua-o, rasat și unul care apărea într-o piesă a unui cocalar român, dând ochii peste cap la două doamne, una de-a noastră, una de-a bulgarilor. Albumul acesta nu trebuia să existe, muzica trebuia să protesteze împotriva apariției sale. Nu cunosc nimic mai demn de milă decât acest 44/876 și nici nu cred că am să mai aud ceva de genul acesta. Acolo unde Sting reușește să construiască puțin… vine Shaggy și face praf. Sunt albume românești mai bune ca ăsta. Sunt manele mai bune decât ce este de găsit pe această uniune împotriva naturii, pentru că asta este colaborarea dintre cei doi. NU VĂ ATINGEȚI de el! Este cel puțin trist, dacă nu un coșmar pentru oricine știe puțină muzică, în ciuda faptului că Sting rămâne în continuare, în percepția unora, un muzician care nu ar fi așa de mare precum se spune.

Sting – 57th & 9th (2016)

Speriat de ceea ce am auzit în albumul de mai sus și consultând discografia am constatat că nu am ascultat albumul de studio scos de Sting în 2016. Așa că am trecut direct la asta sperând că am să mă spăl de ceea ce auzisem mai devreme. Am găsit un album Sting nici mai bun și nici mai rău ca altele, un pic mai rockish decât mă așteptam la prima vedere, dar având acel parfum pe care îl oferă Sting oricărei sale înregistrări. O construcție corectă și digerabilă. Se vede cu ochiul liber că Sting este departe de a mai fi ceea ce a fost, dar asta nu înseamnă că acest album nu are calitățile sale. Eu zic că merită ascultat, nu neapărat pentru că există o istorie, ci pentru că este un produs reușit în zona pe care o ocupă artistul.

RSO – Radio Free America (2018)

Când am ascultat EP-ul mi-am spus că este o glumă proastă. Păi chiar este. Sambora are două albume bune la activ, desigur, din alea cu America mare, ce frumos, ce beton, ce adevărăciune! Numai că treaba asta de acum este așa de diluată și de proastă încât nici nu știu cum să o categorisesc. Omul ăsta ESTE sound-ul Bon Jovi și mi-e aproape imposibil de crezut că a ajuns ceea ce a ajuns pe acest album. Dacă a distrus Orianthi totul din el? Greu de spus. Dacă el este ăla care a distrus totul în dorința de a arăta că mai poate? La fel de greu de spus. Cert este că avem un album prost, tare prost, extrem de prost, neasemuit de prost. Pe care nu vreau să-l ascult a doua oară din motive legate de lălăiala incredibilă de pe el.

Marduk – Viktoria (2018)

După mine albumul ăsta nu a sunat deloc rău, ba chiar a fost exact ce trebuia atunci când trebuia să fie. Dozat simpatic, nu neapărat Marduk ca pe vremuri, dar Marduk, numai bun să te scuture din zona muzicală pe care stai. Pe undeva poate mai liric decât aș fi vrut eu să fie black-ul la ora la care am avut chef să ascult black, dar mă pot împăca și cu asta. Am dat însă de ceva linii de bass de m-am căcat pe mine și de un Mortuus care îndoaie microfonul, eu chiar mă aștept să fi schimbat câteva ca să termine albumul ăsta. Pe scurt, dacă aveți chef de blecăreală acest Viktoria poate fi exact ce trebuie. Cred că va fi una dintre alegerile preferate când persoanele cu care conviețuiesc la bloc vor decide că au chef să-mi facă ziua praf.

Lizzy Borden – My midnight things (2018)

Teoria spune că trupa asta bagă pe heavy-metal. Ce-am auzit eu pe albumul acesta aduce mai mult a hard-rock, dar asta este doar părerea mea. Cum la fel doar părerea mea este că albumul nu va folosi nimănui pentru nimic, este o altă chestie din aia care să umple discografia și să ofere trupei posibilitatea de a mai face booking la ceva concerte, poate singurul mod în care nu este uitată și de unde mai și poate câștiga ceva. Vorba aia, de vreo 11 ani nu au mai scos nimic. Am mai spus asta, mulțumesc internetului pentru că-mi permite să salvez banii pe care i-aș da pe anumite chestii triste, și am început să fac asta de când am ascultat Lulu al Metallicii. So, album slab, repetitiv, fără idei multe, iar alea puține desigur că sunt și fixe. Nu-l voi asculta a doua oară. A, să nu uit: au o variantă la Silent Night, lol.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: