Din drum (24)

Greta Van Fleet – From the fires (2017)

Acesta este al doilea EP al celor de la Greta Van Fleet, EP care-l include și pe primul, așa că avem parte chiar de un fel de album. Am să spun că este inuman cât de aproape poate să sune trupa asta de Led Zeppelin și că este inuman să auzi cât de mult aduce vocea lui Josh Kiszka cu aceea a lui Robert Plant. EP-ul este bun cu spume dacă ești capabil să treci de asemănarea asta care, repet, parcă vine din altă lume, și extrem de slab dacă nu poți face asta. Una peste alta avem o trupă extrem de tânără, care sună așa cum rar am auzit să mai sune cineva și pe care sunt extrem de interesat să o urmăresc și pe viitor. Iar EP-ul nu trebuie ratat.

Marcian Petrescu – Drifting blues (2018)

Din ce știu și dacă nu mă înșel, acesta este primul album solo al lui Marcian Petrescu, cel mai bun bluesman cu muzicuță (ba chiar cu mai multe) din țara asta. O colecție de piese clasice pe care Marcian vine și-și pune fără probleme amprenta, rezultând un excelent album de blues care poate fi ascultat în orice condiții. Cum sunt obișnuit să-l știu pe Marcian cântând mai ales în română a fost un pic mai greu să mă adaptez la versurile în engleză și acum trebuie să spun că vocea sa parcă prinde mai bine în limba universal valabilă a rock-ului. Ce m-a impresionat a fost varianta la The Supernatural a lui Peter Green, chestie pe care nu o credeam capabilă dar iată că există și sună al dracului de bine. Un album, de asemenea, de neratat.

Saxon – Thunderbolt (2018)

Albumul ăsta vine să spună, așa cum mi-am spus în alte o mie de ocazii, că treaba aia cu bătrânii pe care trebuie să ți-i cumperi este perfect adevărată. Domnii aceștia, care s-au format în 1977, deci cam pe vremea când eu aveam 4 ani, au pus în scenă un nou album care pur și simplu te dă pe spate observând în ce forță și viteză este conceput. Pe lângă asta vocea lui Biff este acolo și deși-ți dai seama că a pierdut destule din ceea ce erai tu obișnuit să-ți dea, este exact cât trebuie pentru ați spune că, de fapt, Biff nu a îmbătrânit. Heavy-metal așa cum știu cei de la Saxon să ne dea și un al 22-lea album de studio care merită ascultat fără nici un fel de rezerve.

W.A.S.P. – ReIdolized: The soundtrack to the Crimson Idol (2018)

Au trecut 25 de ani de când Blackie și ai săi lansau cel mai mare album al lor și unul dintre cele mai bune albume concept ale istoriei. Și iată că evenimentul vine cu relansarea acestui album, la care se adaugă patru piese ce nu au mai intrat pe el, plus DVD-ul cu filmul aferent. Acum, ce să spun, The Crimson Idol știm cu toții ce este, așa că am fost tare curios să văd cum sună acum, reînregistrat. Sentimentele sunt amestecate, dar să spunem că este același album al dracului de bun și că Blackie arată că vocea aceea încă-l mai duce fără mari probleme, cel puțin aici. Probabil acesta a fost și ideea. Mno, eu zic să-l ascultați, ar fi păcat să treceți pe lângă el, sunt puține albume care au reușit să se ridice la nivelul la care este acest produs W.A.S.P.

Judas Priest – Firepower (2018)

Albumul ăsta este futere, cap-coadă. Nu este Painkiller, dar este ceva care vorbește despre faptul că trupa asta, exact când i s-ar cam cânta prohodul, vine la linia de start cu un album care îndoaie. Chiar nu am crezut că Firepower mai poate exista după atâția ani, dar iată-l aici, viu, energic, bine închegat, gata din nou să dea lecții în materie de gen. Rob nu mai este cel care era pe vremuri, dar Doamne, este un vocal care la 66 de ani dă lecții în materie de cântat metal. Iar Traitors Gate este o piesă care avea fără probleme loc pe Painkiller, asta ca să înțelegeți cam la ce nivel e formația asta acum. Pe scurt, masterpiece, masterpiece care nu trebuie sub vreo formă ratat. Lecție de muzică de la dinozauri, nene, așa cum de altfel merităm că na, ne-am cam bătut joc de rock.

Comments 2

  • Biff are o voce unica, iar Thunderbolt e foarte tare. In general, mi-e greu sa fiu entuziasmata atunci cand o trupa care imi place scoate un nou album, ba chiar incerc sa stau departe de tot ce transpira despre asta pentru ca ma tem ca o sa fiu dezamagita. Asa ca eram putin (sau putin mai mult) cu ghearele infipte in brate inainte sa-l ascult. Mi-a sosit downloadul fix la miezul noptii, la ora 0:00 in ziua in care a iesit albumul, dar mi-a luat aproape o saptamana pana sa fiu in stare sa-l ascult.

    Prima piesa pe care s-a intamplat s-o ascult atunci a fost Roadies’ Song care e incredibil de catchy. La fel si A Wizard’s Tale. Sunt moarta dupa Sons of Odin si imi place atmosfera creata de Nosferatu si Predator (si nu pot sa nu ma bucur pentru Johan, avand in vedere ca e fan de cand era copil).

    Ca tribut, They Played Rock and Roll imi place mai mult decat incercarea Metallica. Respect intentia, doar ca Saxon au facut-o mai bine.

    Asa ca pentru mine e super ca au pus mai bine de jumatate din album in setlist in turneul asta. Bine, ma mai roade ca as vrea sa aud ceva de pe Unleash the Beast. Ceva, orice… imi place in draci albumul ala, cap-coada, pacat ca s-a intamplat intr-un moment atat de prost…

    Oberhausen, Hamburg, Berlin, Stuttgart. 😊 Adica unde-i vad in toamna. Dupa cum era de asteptat, nu trec prin Romania, dar nu pot sa nu ma gandesc ca e mai bine asa. Stii, cum s-a auzit la concertul Insomnium, cum m-am simtit dupa concertul Kreator vazand jegul din backstage de la Arene… Merita un sunet decent, sa nu le cada tencuiala in cap, chestii din astea…

    Ah, si m-am mai laudat cu asta? 😁

    Judas Priest mi s-au parut revitalizati in ultimii ani. Nu e ceva ce s-a intamplat brusc cu Firepower. Daca te uiti la inregistrari live, e imposibil sa nu sesizezi diferenta fata de acum vreo zece ani.

    • Da, este ceva mare în Saxon-ul ăla, și e bine al dracului de tot. Și știi bine că nu ai de ce să vezi concerte aici și că sunt adeptul lui “fugi afară, meriți o experiență”. Oricum nu ar nimeri ăștia prin RO, nu cred că are cine să producă un asemenea eveniment și nici nu cred că este piață pentru ei aici. Aici merge Sepultura de 10 ori, Scorpions de 21 și Anathema cu cetățenie.
      Iar Judas-ul, nu, chiar nu am sesizat, dar aici trebuie să recunosc faptul că eu rar de tot ascult live-uri, deci nu aveam cum să mă prind. Ce-i pe albumul ăsta este, de asemenea, aur.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: