Din drum (21)

Philip H Anselmo & The Illegals – Choosing mental illness as a virtue (2018)

Albumul ăsta sună a exact ceea ce îi spune numele: a boală psihică dusă la rang de virtute. Anteriorul album sub titulatura asta vine din 2013 și nu l-am ascultat, dar ăsta este, definitiv, o buba sonoră. Nu-mi dau seama dacă Anselmo e dement sau se face doar ca să ne livreze ceva, dar ceea ce am auzit pe acest produs discografic este împotriva oricăror norme muzicale. Nimic nu-l leagă, nimic nu-l propune, nimic nu-l face plăcut. Este tenebros, dizarmonic și neacceptabil și exact aceste lucruri îl fac de ascultat. Nu-l apreciez, stați calmi, dar îl propun. Trebuie văzut cum se cântă și așa.

Phil Campbell and the Bastards Son – The age of absurdity (2018)

Un album care se dorește a fi mult prea… Motorhead și iese diluat. Și pe acolo pe unde nu se dorește asta ar vrea să fie Phil Campbell, numai că Phil fără Lemmy și trupa din care a făcut parte se pare că nu înseamnă foarte mult. Un maraton de rock de la care nu trebuie să vă așteptați la cine știe, dar care sună măcar mai corect decât sună multe alte lucruri. Cum mie nu-mi plac imitatorii și cei care încearcă să trăiască din munca altora, acest album mi-a picat prost. Și mi se pare trist. Phil Campbell chiar nu reușește nimic pe el. Dacă nu mă credeți, vă rog, verificați :)

Anvil – Pounding the pavement (2018)

Ah, aceste legende! Legende cumva inutile. Bun, nu știu dacă acest album al canadienilor este al 10-lea, 15-lea, 20-lea sau 200-lea. Cert este că au multe. Și la fel ca și acelea a trecut și acesta. La prima vedere ar fi ceva muzică pe acolo, dar să nu exagerăm, nu merită atenția. E ceva pe moment, ceva care dispare imediat ce s-a terminat ultima piesă și ai închis VLC-ul. Na, csf, nscf, unii chiar nu știu când să se oprească, mai ales că o puteau face câtă vreme erau încă pe val. Încă un album ca acesta și s-a terminat. Plictisitor, dezastruos, jenant, trist.

John 5 – It’s alive! (2018)

Nenea ăsta nu este chiar de neînțeles (acolo îl avem pe Buckethead), dar nici nu aș spune că este foarte ușor de trecut cu vederea. Trecând de asta, un album bun și foarte legat, care combină virtuozitatea pe alocuri nebună a individului cu aranjamentele care uneori reușesc să uimească, deși simple și la obiect. John 5 cântă cam ce vrea pe live-ul ăsta, are și un medley în care adună piese cunoscute și le dă o altă față, iar eu spun că trebuie ascultat. Mai departe, după ascultare, decideți voi. Eu spun că aveți cu ce rămâne.

Pestilence – Hadeon (2018)

Din nefericire mi s-a părut că technical death-ul celor de la Pestilence nu mai este ce era pe vremea când trupa asta înseamna ceva. Desigur, albumul poartă amprenta inconfundabilă a trupei doar că asta nu este suficient să mă facă să spun că ar fi unul bun. Poate amatorii dedicați ai genului să fie încântați de el, eu personal am ascultat o chestie care s-a dorit ceva numai că a eșuat lamentabil. Deh, pauzele nu sunt întotdeauna bune, iar ei chiar sunt specialiști în pauze.

Comments 4

  • Trupa s-a dus definitiv cu Lemmy. Mie imi suna a rock generic. Dar ma bucur ca Phil si-a gasit ceva care sa-l tina ocupat.

    In alta ordine de idei, concertul lor va fi unul din ultimele mele concerte la care mai merg in Romania. Cel putin la capitolul concerte Metalhead, alte bilete decat cele pe care le am deja nu-mi mai iau. Am cunoscut multi oameni ok la concerte, am avut parte de momente extraordinare, dar de la un anumit punct nu mai poti trece peste unele chestii.

    • E puțin spus rock generic.
      Și da, bilete de la Fomil nu prea merită luate. Ce-i nasol e că Fomil are cam totul pe aici și fie că vrei sau nu… de la el ajungi să iei bilete, mama mă-sii de treabă…

      • Stiu. La momentul curent, absolut toate trupele care ma intereseaza si ajung in Romania anul asta. Dar stiu sigur ca unele din trupele vazute anul asta aici le voi vedea afara data viitoare.

        • A pus mâna pe industrie. Asta spune multe despre ce industrie avem, despre ce organizatori avem parte și despre ce viitor muzical avem parte. Totul este adus de Fomil. Iar alea mari, la care visăm, se pot numai dacă vor eMagic sau D&D, ceea ce este ca dracu’ în ambele variante. Țară săracă, vai de coada noastră. Săracă pe bază de duh, mai ales.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: