Din drum (2)

Uneori dau albume jos doar pentru că scrie ceva lângă ele. Așa a fost și cu ăsta. Scria acolo hard-rock. Nu auzisem de trupă. Am zis să văd ce papuci mai apare pe zona asta, zonă care mi-e oricum mai la îndemână decât îi este Gabrielei Firea să facă puradei. Și, băi nene, ce surpriză am avut! Așa se nimerește câteodată, să te îndoaie ceva!

Trupa se cheamă Snakewater. Vine din Anglia și aici este de subliniat ceva: vine din Anglia. Pentru că acolo s-au născut majoritatea lucrurilor bune pe zona asta. Albumul se cheamă Ain’t No More Room In Hell și la cum cântă băieții ăștia aș spune că au dreptate, bagă muzică de parcă ar fi mânuiți de la spate de diavol. Apropo de asta, au și o piesă legată de Robert Johnson. Au și ceva care aduce un pic a country. Au și ceva care aduce a o baladă de pe vremea când trupele de hair metal erau la putere. Fuck, au și ceva pe zona de Pulp Fiction. Nene, au de toate. Dar în majoritate au un hard-rock de te urci pe garduri, piperat pe ici, pe colo de niște chestii bluesy care, vorba lui Bogdan Bele, un tare bun prieten și, de asemenea, mâncător de muzică, te fac să te caci asupra ta. Incredibilă realizare! Băi, este ceva ca o erupție! Este un vulcan de energie și voie bună, este o lecție de frate, să-mi bag, așa se cântă cu coi! Este… este peste puterea mea de a crede că mai poate exista așa ceva. Desigur, vine din Anglia, poate tocmai de aia există.

Instrumentiști perfecți și bine dozați. Un album care nu face rabat de la calitate, deși este de-abia al doilea din discografia trupei și sper să mai scoată vreo 20. Nu există piesă proastă pe albumul ăsta. Pur și simplu nu există. Desigur, unele sunt mai altfel decât altele, dar Snakewater n-au fost capabili să producă măcar o piesă proastă care să intre aici. Nici nu știu dacă după albumul ăsta mai poate apărea altul. Este din ciclul celor care cu greu se mai repetă. Nu ai la ce să dai skip și chestia asta este tare rară. Chiar foarte rară.

L-am ascultat la dus, cu înaltele spre maximum. L-am ascultat la întoarcere, cu înaltele mai scoase și bass-ul o idee mai sus. În ambele situații Cowon-ul meu a tras concluzia: nene, sunt încântat și onorat că ai pus așa ceva pe mine!

Musai de ascultat. Puțin spus musai. Neapărat de ascultat, așa ceva nu trebuie pierdut.

Trust me, I know my blues-hard-rock :)

Snakewater rulz!

Comments 7

  • Adăugat album în librărie la Apple music, aștept seara acasă să-l tunez.

  • Am revenit, tot eu, ascult acum, a patra piesă care dă și titlul albumului, până aici am căutat pagina că nu mai știam de unde a răsărit, doream să mai postez.

    Mulțumesc! Mulțumesc și celui care m-a adus aici, prin Twitter.

    Bun album, bună trupă, mă duce la adolescență, solo lungi, îmi era dor de ceva nou chiar dacă clasicii din zonă sunt nemuritori.

    Heavy at its finest. Era considerat un subgen pentru fete în trecut dar nu m-am rușinat vreodată să spun că-mi place.

    Pun blogul la feed că poate mai prind ceva interesant.

    Seară bună!

    • O seară bună și mă bucur că ți-a plăcut. “Subgen pentru fete”? Hm, acolo ar intra hair-metal-ul, nu ăsta :) Și, că tot m-ai pus la feed… sper să mai dau de lucruri care să fie solide :) Și da, cu clasicii nu se pot bate, doar că au un loc serios alături de ei, adică viitorul… se poate spera că există :)

      • Salut din nou

        Hair-metal continea tot ce era heavy-hard-metal, confuzie mare, recunosc, la vremea aceea dar sursele nu erau la indemana oricui si greu de verificat. Nu aveai voie sa spui ca-ti place Extreme daca nu erai fata :)

        Pana mai dai de ceva bun am inceput sa rasfoiesc postarile vechi, chiar imi era dor de Danzig si Tankard.

        zi buna!

        • Da… e tare discutabil aici. Pentru că aveai trupele de hair (Motley Crue, Def Leppard, Bon Jovi, Skid Row, White Lion, Europe, Riot, Poison, Warrant, Cinderella plus celelalte câteva sute), aveai trupele de hard (Whitesnake, Bad Company, Aerosmith plus celelalte câteva zeci) și mai veneau și trupele de heavy (Judas Priest, Iron Maiden, Black Sabbath etc). Și de aici începe nebunia. În unele surse, de exemplu, Def Leppard sunt considerați heavy, în timp ce Aerosmith sunt trecuți la hair. Bad Company sunt ba hard, ba heavy. Și tâmpenia finală: hair-metal-ul este de multe ori confundat cu glam-ul, ceea ce eu cred că este total greșit. La naiba, T-Rex erau glam, cu asta-s ok, dar nu poți să spui că Poison sunt așa ceva :)) Așa că nici ei nu stau foarte bine la capitolul ăsta :)
          În rest, mai scriu. Am mai ascultat două albume, mai aștept să se adune :)

          • Wiki și sursele ei zice că există Glam Rock și Glam Metal (sau Hair Metal). T-Rex e Glam, corect dar Rock. Poison tot Glam dar Metal adică Hair și uite cum se produce confuzia că sunt două glamuri :)

          • Dap, e o nebunie întreagă :)) Bine că Wiki a preluat ce trebuie, au uneori niște informații de iei cu mâinile de păr. Dar da, e o confuzie întreagă pe tema enunțată :)

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: