Din drum #196

U.D.O. & Das Musikkorps Der Bundeswehr – We Are One (2020)

Aș spune că este excelent acest nou disc semnat de cei de la U.D.O. și că, la naiba, aproape că nu-mi dau seama de unde și cum mai poate tătăițul ăsta. Dar poate și pe tema asta dă o nouă lecție de cântat unor băieți mai tineri. Mult mai tineri. În continuare aș prefera pe altcineva la tobe, nu pe Sven, dar asta este deja o chestie personală, oricum rău nu este ce face acolo. Pe scurt, metal teuton așa cum trebuie.

Dark Sarah – Grim (2020)

Metal simfonic finlandez, cu o vocalistă care se crede Tarja și un compozitor care se crede Tuomas. Albumul este slab, dar aș spune că stă mai bine decât ultimele realizări ale lui Tuomas. Mă rog, departe de a fi un album de geniu, are multe pasaje pe care stă și nu face nimic, lâncezește și se vede de la depărtare că s-a vrut mai mult, doar că nu s-a putut. Nu aș asculta a doua oară.

Pinnacle Point – Symphony Of Mind (2020)

Progresiv danez cu alură de ani ’80 (gen Asia etc) și cu ceva bucățele care merg spre AOR. Nu este cea mai proastă treabă pe care am ascultat-o pe tura asta, dar nici vreo minune a lumii. Însă este un album care merită ceva atenție, peste care merită trecut pentru că astăzi rar se mai poate cânta așa. A fost o experiență simpatică, chiar dacă bătrânească, și sper să mai apară cândva una.

Bill Leverty – Divided We Fall (2020)

Pe Bill Leverty poate-l știți de la FireHouse, deși trupa nu este neapărat cunoscută. Mno, a sosit vremea să iasă la lumină cu un nou album solo. Hard-rock de bază, aș spune că nimic deosebit, o voce care se descurcă bine cam pe toate pasajele, dar atât. Nimic mai mult, discul nu dispune de nimic care să te facă să-ți amintești de el. L-am trecut în revistă, asta a fost, la revedere.

The Lightbringer of Sweden – Rise of the Beast (2020)

Cu un asemenea nume vă dați și singuri seama că discutăm de un alt album de power. Teoretic trebuia să fie heavy-power, dar din punctul meu de vedere bucățile de heavy nu sunt importante. Un album care nu mi-a spus nimic, așa cum nu mi-au spus zeci de alte albume de profil înainte ăstuia. Nu aș asculta a doua oară, mi s-a părut tare trist când vine vorba de inventivitate și interpretare.

Cult of Frey – By the Blood of Odin: Part 1 – Midgard (2020)

Pagan, folk, din astea, semnate de Marea Britanie. Primul lucru care m-a lovit este mixul, rezultatul final este aproape de neascultat. Prost de tot la capitolul ăsta, se pierd instrumente, se pierde și vocea, se pierd chiar și corurile în ciuda faptului că ele par a sta cel mai bine. Nu am nimic bun de spus despre discul, poate doar faptul că am reușit să trec și peste el.

Bush – The Kingdom (2020)

Nu m-aimprsionat cu nimic acest nou disc al celor de la Bush, trupă pentru care nu am avut vreodată vreo mare afinitate. Mi s-a părut sălciu, fără un gust clar, oscilând când în binișor, când în slab și fără un chef clar de cântat. Sunt câteva lucruri însă de luat în seamă pe-acolo, așa că o ascultare ar putea să vă spună altceva decât mi-a spus mie. Eu consider albumul ca fiind unul slab și fără noimă.

Funeral Mass – Forgotten Kingdoms of the North (2020)

Black metal melodic din Polonia. Mă rog, așa declară ei. Și este drept, este un album de black extrem de accesibil, deși nu aș spune că este chiar melodic. Dar e pentru începători, pentru cine mai vrea să mai audă și ceva catchy pe-acolo, nu numai râgâit viteză. Una peste alta un produs care nu a stricat să fie ascultat, dar nici nu mi-a spus cine știe ce. Poate data viitoare, cu un alt disc.

Adramelech – Recoveries of the Fallen (2020)

Death-erii finladezi cântă de prin 1991 și au ajuns acum la o compilație. Una care vine după nu mai mult de trei albume de studio, din ce-mi aduc eu aminte. Ca exercițiu este simpatic de ascultat, în rest muzica lor nu mi-a spus niciodată nimic. Dar pentru un pas în istoria lor sau pentru a reasculta ce era pe vremuri eu aș spune că treaba asta este perfectă. Pe mine personal nu m-a distrat.

Domination Black – Judgement IV (2020)

Heavy cu power (combinația asta devine din ce în ce mai toxică…) sosit din Finlanda. Nu este cine știe de capul acestui album. Mi s-a părut nefinisat, fără o idee clară referitoare la cum și ce să se cânte și cu o voce care nu servește neapărat așa cum trebuie muzica existentă. Plictisitor și repetitiv, cam asta am ales din acest disc.

The Big Dirty – The Sex (2020)

Hard-rock britanic. Un hard-rock care are parfumul ăla de vechi, dar nu știe foarte bine ce să facă din el. Nu este un disc rău, doar că pe alocuri pur și simplu doarme, iar prin altele adoptă soluții la care nu mă așteptam pe genul ăsta și nici nu sunt fericite în contextul dat. Un disc care se poate asculta, dar de la care nu trebuie așteptat nimic deosebit, e doar ceva hard aruncat acolo.

Itching – Endgegner (2020)

Melodic death-metal din Germania. Mă rog, așa este declarat, eu aș spune că nu este chiar melodic. Dar din nou avem de-a face cu un album care este accesibil și celor neacomodați cu genul, celor care ascultă ceva chestii nu atât de agresive ca asta. Un disc pe viteză și urlete, fără vreo valență deosebită, fără ceva care să atragă cu adevărat. Un disc care este ca să fie, ca alte sute. Nimic deosebit.

Urnscent – Of Simurgh and Ascent (2020)

Treaba asta cică se cheamă funeral doom metal. Aș spune că singurele funeralii prezente aici sunt ale muzicii și logicii, pentru că de la un punct devine ilogic să spui că asta este muzică, că are o idee și o finalitate. N-am priceput niciodată chestiile astea și nu mă voi apuca acum să o fac. Dacă aveți chef de ceva ce probabil ei socotesc a fi dark, vă rog, dar să nu plângeți după timpul pierdut.

9 comments
  1. Nea U. D. O arata fix ca pensionarul clasic care așteaptă o oferta la tigai.Asta până o da pe note. Bun album parca ceva AOR prin el. Bun, bun,.
    Danke.

    • Aș paria că o mai duce așa ceva ani. Natura nu cred că-i poate cere așa de repede să se retragă. Cât despre AOR, discutabil, nu cred că intră pe #RoceFem :)) Dar bun bine, e din ăla de scos boxa pe geam la miez de noapte :))

  2. Sincer, că are AOR sau nu, nu prea contează. Este bun de bun. Ai merita minim o medalie și o bere că asculți atâtea mizerii și scutești un hodorog ca mine de căutări și decepții.

    • Păi, ce să zic, pe drum sunt mai mereu cu căștile în urechi, doar n-am să stau să ascult cum îl regretă lumea pe Ceaușescu :)) Sunt și pe un tracker rusesc doar ca să știu ce apare nou, săptămânal primesc câte un email și mă apuc să caut: Spotify, Deezer, YouTube, Bandcamp. Găsesc, ascult. Nu găsesc, aștept să apară, respectăm artistu’, nu-l piratăm. Și na, e una dintre puținele bucurii care vin cumva gratis, am să ascult muzică până când o fi să nu mai pot face asta. Sper să nu vină prea repede vremea de așa ceva chiar dacă nu mai sunt de multă vreme tinerel :))

  3. Eu am cunoscut amici ai soției, care se întorc din Grecia, Maldive și îl regreta pe boul de nea Nicu. Oameni cu studii de la care ai îndrăzni să ai pretenții, da’ na. Adevărul că nea Nicu și aparatul de propaganda ne-a făcut învingători în istorie.

    • Pe mine mă sperie cel mai tare că treaba asta apare și la generațiile noi. Când auzi cum vorbesc de nea Nicu unii care nu s-au spălat la lighean, nu și-au făcut lecțiile la lampa cu spirt, nu au stat cu căciulă și mănuși în casă când venea iarna și nu au lăsat fotbalul ca să fugă după mașina care aducea rația… îți vine să iei o bâtă de baseball și să te apuci să dirijezi circulația cu ei.

  4. Zilele trecute venisem de la conacul de la țară, la apartament. Pe banca din fața blocului două gagicute cu trei gusteri cu nădragi din ăia strânși și lungi până la juma de tibie. Băi, chiar despre nea Nicu vorbeau, elogios și cu misticism din ăla mustind de fervoare. Mi-am făcut un calcul dacă rentează să mă fac cu mașina către ei sau să îi iau la niște pălmi old school. M’am limitat la un, haliti ca.cat și la un marș acasă. Ăștia sunt de speriat și nu știu de unde dreacu apar.
    Frunzaream din alea vechi ale tale. Băi, Richard Kotzen m-a rupt. Pe minim un genunchi. De cumpărat. Mulțumesc.

    • Da, îți vine să le dai numai în gură. Dacă le spui că-n clipa când făcea maică-mea rost de ceva carne se ducea să dea o parte din ea la farmacistă, pentru vată, o să spună că-s filme de Kusturica, asta dacă am noroc să știe și cine este ăla.

      Cât despre Kotzen, omul e absolut nebun. Nu credeam să scoată așa ceva și să sune tot așa cum sună.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.