Din drum (19)

Motörhead – Under Cöver (2017)

După cum îi spune și numele, este un album de cover-uri ieșit prin 2017, probabil pentru a omagia încă o dată memoria lui Lemmy. Sau pentru a mai aduna un ban cinstit, că se poate și asta. Ce găsim pe el merge de la Stones la Ozzy și de la Judas la Sex Pistols. Desigur, toate sunt pigmentate de stilul de abordare și de vocea inconfundabilă a celui care a fost sufletul acestei trupe. Un catalog numai bun pentru cei mai tineri, dar și pentru noi, ca să ne mai aducem aminte deși sunt sigur că Lemmy nu poate fi uitat. Puneți mâna pe el și rotiți volumul către zona aia de care nu mai poate trece.

Chris Stapleton – From a room: Volume 1 & From a room: Volume 2 (2017)

N-am putut să despart albumele acestea, deși mi-aș fi dorit. Nu am putut să le despart pentru că ele sunt un tot, se completează reciproc, reprezintă două jumătăți din care apare Chris Stapleton. Un Chris care, după Beth Hart, reprezintă pentru mine a doua minune muzicală a vremurilor acestea. Sunt două albume excelente, perfecte, frumoase. Mai rar spun despre un album că este frumos, dar astea două chiar sunt. Și indiferent dacă-i vorba de country, de blues sau de un pic de rock, Stapleton le mânuiește la perfecție. Neapărat de ascultat, zic sincer.

Atrocity – Master of darkness (2017)

Ultimul album al nemților de la Atrocity vine cam de prin 2013. La 4 ani de atunci trupa aruncă un EP pe piață, poate semn al unui viitor album sau poate semn că atât se mai poate. Mno, de-a lungul vieții lor băieții ăștia s-au tot jucat cu muzica, poate tocmai de aceea eu consider că nu au ajuns cine știe unde. Ba grindcore, ba death metal, ba ceva industrial, nici ei nu au știut pe unde vor să ajungă. Sau de ce. Cu toate acestea EP-ul ăsta nu este chiar rău, pe unele locuri este chiar agreabil. Avem death metal, avem ceva teme industriale, avem și ceva coruri pe ici, pe colo, care aduc a Amorphis-ul ăla bun. Mno, eu cred că este de ascultat chiar și pentru cei care nu-s chiar fani ai genului. Personal am trecut cu plăcere peste el.

Neil Young & Promise Of The Real – The visitor (2017)

Ăsta este al doilea album pe care Neil îl scoate alături de trupa Promise Of The Real. Despre nenea ăsta nu-s multe de spus. E legendă. Buffalo Springfield și Crosby, Stills, Nash & Young stau mărturie pentru asta. Nici nu știu ce să spun despre el. Neil Young cred că și-a dorit să bage pe el absolut tot ceea ce poate el în materie de muzică. Unele lucruri i-au ieșit, altele nu. Majoritatea nu. Pe unele locuri este chiar un chin să-l asculți. Nu recomand. Păcat, tare păcat, dar na, vine pentru fiecare o vreme când trebuie să priceapă că e timpul să stea departe de muzică.

Orphaned Land – Unsung prophets & dead messiahs (2017)

Ăsta este un album care se dorește epic. Nu le iese. Nu le iese pentru că trupa nu deține, de exemplu, secretul celor de la Myrath de a doza temele culturale cu rock-ul. Totul este mult prea mult, totul este apăsător, suntem încărcați de sonoritățile de profil, doar că acestea anihilează ideea de bază a piesei. Păcat. Marocanii au făcut din asta artă, Orphaned Land pare să se scufunde în moștenirea culturală și să ucidă totul sub ea. Pula mea, ăsta este un album, nu o slujbă. Nu recomand. Nu recomand pentru că băieții ăștia nu mai știu când să se oprească. Iar muzica nu trebuie să devină politică și motiv de propagandă.

Comments 5

  • “Sau pentru a mai aduna un ban cinstit” – nu esti singurul care a gandit asta. Atat referitor la albumul de coveruri, cat si la We Are the Ones. Si totusi nu schimba faptul ca imi plac.

    Orphaned Land… eu n-am auzit decat doua piese pana acum. Intai a fost cea cu Hansi Kürsch… si da, in primul rand din cauza asta am fost curioasa. 😂 Dar chiar mi-a placut, asa ca am sarit pe We Do Not Resist cand a aparut ieri pe YouTube. Asta a fost amestecata… pentru mine moare la primul “We do not resist”. I like the fast parts and the growling vocals, but the rest is meh…

    • Păi de bani este vorba acolo, asta-i clar. Cum de bani este vorba și la mizeria aia cu holograma lui Dio. Plimbă mortul prin lume, un fel de moaște rock.
      Iar Orphaned Land… eu sunt complet dezamăgit și plictisit. Și nu știu dacă următorul album, în caz că mai apare, îl mai ascult :)

  • Noul BLS (Grimmest Hits) ai gustat cumva? :)

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: