Din drum #184

Cirith Ungol – Forever Black (2020)

Nu m-a fericit vreodată ce cântă americanii ăștia. Heavy-ul lor sălciu, combinat cu niscai doom, nu mi-a spus nimic. Așa că nici acest album nu mi-a spus nimic în afara faptului că există. Nu zic să nu-l ascultați, poate pentru unii combinația asta spune ceva, spun doar că după primele deși căutam să văd ce ascult după pentru a-mi spăla urechile. Slab album din punctul meu de vedere.

Oranssi Pazuzu – Mestarin Kynsi (2020)

Finlandezii prestează o combinație de mai multe stiluri, dar bazată pe black-metal, așa că le-a ieșit de un album tare ciudat. Excelent album pentru o coloană sonoră a unui film de groază și nu, nu glumesc. Este dark, este apăsător, are zone în care se poate spune că este chiar sinistru, ce să mai, o bucurie. Nu-l recomand, spun doar că a fost o experiență să-l ascult.

Angel Vengeance – Angel Of Vengeance (2020)

Suedezii sunt undeva la zona dintre heavy și power, cu accent pus pe power, ceea ce nu este deloc distractiv. Nu este un album cu care să dai de pământ la modul aplicat, dar nu este nici un album de care să mă fi bucurat foarte mult. M-am plictisit destul de serios ascultându-l, se pare că băieții nu au ținut deloc bine muzica în mână, așa c-a ieșit o chestie banală, fără sare și piper. Nu aș recomanda.

Aborted – La Grande Mascarade EP (2020)

Death-metal-ul belgienilor de la Aborted nu este deloc rău. Mai dau ei rasol, să le iasă la socoteală, mai apasă ei pedala mai tare decât ar trebui, dar la urmă ne alegem cu un EP care stă bine în zona genului pe care-l reprezintă. Vorba aia, nu aștepți floricele de la așa ceva și Aborted se asigură că nu le livrează. Bun de ascultat dacă sunteți fani, merge și dacă nu sunteți.

The White Buffalo – On The Widow’s Walk (2020)

Un album între rock, folk și country, unul în care am detectat că americanul ar fi vrut să imite un pic Eagles. Doar un pic, Doamne ferește, nu mai mult. Zic american pentru că acesta este numele de scenă al lui Jake Smith. Aș spune că este un album de americana, per ansamblu, care i-a ieșit, este plăcut de ascultat și pe care nu am motive să nu-l recomand.

Bloodbound – Bloodheads United EP (2020)

Suedezii sunt pe power-metal, iar acest EP nu iese din genul pe care-l prestează. Ce să zic, față de alte chestii de gen ăsta mi s-a părut un EP care-i viu, poate și pentru că dispune de piese live, ceea ce-l face mai atractiv. Nu vă așteptați la cine știe ce minuni, nu este nimic desoebit față de power-ul pe care-l știți, doar că este ceva ce a fost ok de ascultat, ceea ce-i lucru mare.

Ossian – Csak a Jot (2020)

Heavy/hard combinat cu power, chestie care sosește de la vechii noștri prieteni și vecini, maghiarii. Ce să zic, e ceva deosebit să asculți o treabă ale cărei versuri nu le înțelegi dacă nu folosești Google Translate, a fost o experiență. Trecând de asta, deloc rea muzica, băieții s-au descurcat bine, iar dacă sunteți capabili să treceți peste mica treabă cu limba eu zic să ascultați cu încredere, nu e rău.

Cauldron – Undercover of Moonlight (2020)

Canadienii sunt pe un fel de heavy de model mai vechi peste care încearcă să adauge ceva chestii care să mai pigmenteze impresia finală. Mie mi s-a părut un album făcut în garajul de la parterul blocului, cu o voce total neinspirată și care pe alocuri se mai și chinuie să cânte ceva și cu o muzică depășită din toate punctele de vedere. Nu aș încerca a doua oară, pe cuvânt. Și țineți cont, sunt coveruri…

Khôra – Timaeus (2020)

Ceva atmosferic black metal, nu m-a distrat deloc. Atmosfera apăsătoare nu le iese, tehnic nu aș spune că am ce să apreciez, vocea putea să fie un pic mai altfel decât ceea ce este. Un album mult mai plictisitor decât multe altele din cele de gen pe care le-am ascultat, asta a fost să fie, nu toate sunt bune. Nu recomand, nu va face decât să vă forțeze să treceți la următorul album.

Fovitron – Altar of Whispers (2020)

Greci pe barosăneală, adică black metal. Nici mai bun, nici mai rău, viteza la maximum, agresivitate cât cuprind, o voce care te scoate din papuci. Nu e un album de ascultat la modul cult, nici măcar la modul serios, dar este un album peste care se poate trece pentru cine vrea să vadă ce se mai face în materie de muzică. Eu nu recomand însă, devine rapid plictisitor și repetitiv.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: