Din drum #181

Claxon – Mercenario (2020)

Hard-rock combinat cu heavy-metal, sosind de prin Spania. Aș fi vrut să pot spune lucruri bune despre acest album, din nefericire nu pot. Încă de la prima piesă-ți dai seama că discul este depășit din start de vremuri, că lucrurile nu vor sta deloc bine până la final, că ceva nu merge clar bine acolo, că e prevăzător să nu-l asculți. Ceea ce și recomand, să nu-l ascultați.

Abysmal Dawn – Phylogenesis (2020)

Death și black, în proporție egală, de la americani. Pot spune că am fost ok cu el, nu am nimic de reproșat, servește perfect ceea ce are de servit. E bine dozat, amestecul între cele două genuri este bine șlefuit și nu deranjează (bine, sunt oricum apropiate), vocalul își face bine treaba iar trupa știe și ea cu ce să se ocupe. Dacă vreți să-i dați o ascultare eu zic că nu va fi deloc rău.

Inferi – The Fourth Portal (2020)

Răi și austriecii ăștia, tot pe black, tot pe death, un fel de ciocolată de pus pe suflet. Un album slăbuț, zic eu, cu apucături de la alte trupe, multe chestii pe care le cunosc, nu cine știe ce inventivitate și parcă cu o anume plictiseală în a cânta, deși aici poate să mi se pară. Nu-l recomand, dar dacă sunteți fanii genului puteți da o ureche.

Dark Forest – Oak, Ash & Thorn (2020)

Heavy-power britanic, nu știu dacă se putea bănuia asta din numele trupei și titlul discului. Și cu ceva apucături folk, aș spune. Este un disc ritmat și melodic, căruia nu i se pot reproșa foarte multe, dar la care la final te lasă gol, cum te-a și găsit înainte de-al asculta. Marea sa problemă zic eu că este repetitivitatea, aici stă tare prost mai ales că nu e foarte ingenuu muzical. Nu recomand.

Traveler – Termination Shock (2020)

Heavy-metal canadian cu apucături de ani ’80 spre ’90. Aș spune că este un disc drăguț, peste care se poate trece o dată mai ales în amintirea vremurilor vechi. Seamănă cu foarte multe lucruri din vremurile alea, aduce aminte de fel de fel de albume. Nu pot spune că este de o concepție deosebită sau inventivitate aparte, dar este un album care chiar merită o oră de atenție.

Unmerciful – Wrath Encompassed (2020)

Dacă stați bine pe picioare, ei, atunci puteți trece la ascultat acest album. Extrem de agresiv, cu o voce pe măsură, mai pe scurt americanii nu se descurcă deloc rău într-un technical death metal, că asta zic eu că se cântă aici. Un album pe care l-aș asculta fără probleme și a doua oară, cred că merită, un album care merită ascultat măcar o dată, și de către voi, și de către vecini.

Draconian Oracle – The Ascending Flame (2020)

Black metal de la american. Primul lucru care m-a călcat pe nervi a fost vocea, este mult prea proastă pentru muzica prestată pe disc. Un alt disc căruia nu îi găsesc utilitatea, este și el ca să fie. Am trecut cu greu peste el, nu credeam că o să fie așa de greu. Însă albumul are părțile sale bune, așa cum nu mă așteptam. Astea m-au bucurat. Pe final însă nu recomand, prea repetitiv și încurcat.

Sibentodt – I (2020)

Black-metal din Rusia. Băieții sunt din Norilsk, ceea ce explică o asemenea concepție și mă face să mă și mir că acolo se poate cânta. Vorbesc serios, orașul ăla nu are o poveste chiar frumoasă și prietenoasă cu viața. Un album bun. Vorbesc serios și acum. Un album foarte bun de black, unul care trebuie ascultat, nu văd de ce ați rata. Recomand o tură cu băieții, rușii uneori se pricep tare bine la ce fac.

Vampire Squid – Reinventing The Eel (2020)

Americanii prestează metalcore sau pe acolo și nu au reușit un album chiar prost, doar că este plictisitor. Repetă cam aceleași lucru, e ca și cum ai asculta un album cu o piesă dar pe care se mai schimbă din când în când câte ceva, așa că-l trec la alea care nu are rost să fie ascultate. Dacă nu stătea treaba așa, ei, mai băgam o fisă. Un alt disc inutil, păcat de timpul irosit.

Archaic Vanity – Deformed And Disfigured (2020)

Un EP al unei trupe turcești de technical black-death metal. Nici ăsta nu este cine știe ce, poate faptul că vine de unde vine să-l scoată mai în față. Nu este chiar o realizare proastă, doar că pică și ea în păcatul ăla cu plictiseala. Altfel sună bine, ca și cum șaorma se face pe viu dintr-un necredincios. Mișto execuție, cred că am să vreau să mai aud de ei. Recomand o ascultare, sincer.

Evil Minds – Eyes Of Tomorrow (2020)

Brazilienii au început bine cu heavy-ul lor numai că pe drum au dat ceva dume, deci m-au pierdut de client. În unele zone este chiar un album sinistru de prost și nu pricep de ce oricărui album de lălăială cât de cât accesibilă trebuie să i se dea denumirea de heavy. Pana mea, ar merge și jerk-metal, ca la Voltaj, sau ceva pe acolo. Exceptând câteva mici bucăți de câte 5 secunde nu am de ce să-l recomand.

Váthos – Underwater (2020)

Ceva black metal cu încă o chestie pe care nu o detectez, aș putea spune că un post-black metal sau ce mama ei de treabă se mai cântă azi. Un album deloc rău, bine făcut, care m-a făcut să-l ascult cu atenție, un album cu o producție decentă și care trebuie luat în seamă. Un disc mult mai bun decât multe altele ascultate. A, și sunt români. Mno, nu de asta recomand, dar recomand, merită o ascultare.

Fallen Arise – Enigma (2020)

Niște simfonic, niște power, niște gothic, cam asta prestează grecii de față. Deși-s departe de a mă împăca bine cu vocea fătucăi sau cu genul, trebuie să spun că sunt lucruri pe acolo care nu sunt deloc rele. Pare un album făcut cu atenție și responsabilitate, bine îmbinat, bine executat, care la final lasă amintirea că l-ai ascultat. Îl recomand, puteți trece peste el.

Azath – Through A Warren Of Shadow (2020)

Death-metal de la americani. Death din ăla aproape de bază, fără prea multe fițe stilistice, fără prea multe bigudiuri. Băieții vin să bage tare și se pare că asta le-a ieșit. Desigur, albumul seamănă de la un cap la altul, nu vă așteptați să deosebiți piesele, dar dacă vă supără vecinul de jos aș spune că-i vremea să-i faceți cunoștință cu trupa asta. Nu recomand, dar pentru fanii genului merită fără probleme.

Dampness – Guilty By Default (2020)

Black-metal cu hardcore, semnat de ceva ruși. Nimic deosebit din punctul meu de vedere, totul trece la fel cum a venit, un album care este doar agresiv și atât. Nu are cine știe ce inventivitate, parcă nu dispune nici măcar de prezența chefului de cântat, e un album care m-a dezamăgit tare mult. Nu recomand, dar fanii genului ar putea găsi altceva în el.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: