Din drum #175

Jones Street – Dancin With The Devil (1995)

Uneori ne aducem aminte de istorie și azi este rândul trupei ăsteia. De album dați pe YouTube. Hair metal, hard rock, voce caracteristică, tot ce vă doriți de la așa ceva. Desigur, un album ușurel, așa cum erau majoritatea celor care serveau genul, dar un album care tocmai prin asta trăiește. Excelent, aș spune, și de ascultat, mai ales pentru vremurile vechi.

Audrey Horne – Waiting for the Night (2020)

Hard-rock aproape pur, hard-rock care vine din Norvegia. Un alt album deloc rău. Unul live. Nu cunosc neapărat activitatea trupei, dar vreau să cred că aici vine cu ce este mai bun. Nene, și este bun. Este bun bine. Recomand fără probleme o ascultare, m-a uns pe suflet, ce-i acolo e bine rău de tot. O să trec la discografie, consider că merită.

The Night Flight Orchestra – Aeromantic (2020)

La bază aș spune că este album de hard-rock. Nene, ascultați-l. Eu îl consider o bijuterie. De multă vreme nu am mai auzit așa ceva. Nu o să vă spun ce și cum, aș vrea să fie o surpriză, vă las pe voi să descoperiți. Pregătiți-vă de ceva old school și al dracului de bun, asta este tot ce pot să spun. Un album care nu trebuie ratat. Vorbesc serios, chiar nu trebuie. Hai, spoiler: aduce cumva a Ghost.

Wishbone Ash – Coat of Arms (2020)

Trupa asta nu mai trebuie prezentată. Și dacă ai nimerit aici și nu știi cine sunt Wishbone Ash, ei bine, e vremea să cauți ceva cont de YT cu manele. Avem un nou album, acea combinație de hard-rock cu progresiv și cu ce mai vor ei pe acolo. Este clar un album care nu poate fi ratat. Nu că recomand, aș considera că este obligatoriu să asculți așa ceva în 2020. Este operă de artă.

Machiavellian God – Divine Flaw (2019)

Un album pe care-l ascult mai târziu decât ar trebui, el fiind lansat în 2019, pe la finalul anului. Pentru cine nu știe încă asta, bucureștenii prestează cu veselie un melodic death metal. Well, trupa sună ca afară. Extrem de bine făcut ce-i acolo. Nu ai senzația că e ceva românesc. Băieții știu bine cu instrumentele, albumul este bine dozat, reușește să nu fie plictisitor, un mare atu, că pe zona asta am văzut destule discuri făcute praf. Vocea se lipește bine de partea instrumentală, clapele fac diferența. E un album care poate fi ascultat chiar și de către cineva căruia nu îi place genul, pentru că este realizat de așa natură încât atrage să-l asculți indiferent de care sunt preferințele tale. O bucurie să dau de discul ăsta, pe care de altfel vi-l recomand cu plăcere, eu zic că nu trebuie scăpat. Zid, nene.

Shaft Of Steel – Steel Heartbeat (2020)

Hard-rock melodic cu un serios parfum optzecist, sosind din Marea Britanie. Un album care mi s-a părut extrem de bine făcut și de legat, un album care aduce înapoi anii aceia în care se cânta și din plăcere și se mai cânta și cu talent. Da, e un album ușurel, e AOR, e chestie din aia de bază, nu e trv cvlt și nu are coaie sau ce vreți voi, dar este o splendoare de album într-o lume care este din ce în ce mai plină de sunete, nu de muzică. Puneți mâna și ascultați, așa ceva apare tare rar. Bijuterie, vă zic.

Comments 2

  • WOW, atatea aprecieri la o singura postare, mai rar! Keep walking cu #Din drum!
    Apropos, ai ascultat ultimul Five Fingers Death Punch, F8?

    • Efectul Fesbuc. Când se comentează se comentează acolo, să știe Mark tot. E bine că citește lumea și din când în când mai schimbă câte o vorbă 🙂

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: