Din drum #171

H.E.A.T – H.E.A.T II (2020)

Un album suedez de hard-rock, venit din Suedia. Nu pot fi spuse prea multe despre el. E un album curat, cinstit, cu ceva aromă de ani ’80, numai că asta este cam tot ce poate face. Nu are ceva care să-l facă aparte, atrăgător, e genul ăla de album care curge fără să te deranjeze sau impresioneze. Eu nu-l recomand chiar dacă-i drăguț, la final e de fapt pierdere de timp.

Demons & Wizards – III (2020)

Cred că cel mai important lucru pe care-l oferă trupa asta este combinația dintre Hansi Kürsch și Jon Schaffer. Despre muzică, să fiu sincer, sunt departe de a fi încântat, prefer fie Blind Guardian, fie Iced Earth. Așa și cu acest album, prea Blind pentru Iced și prea Iced pentru Blind încât să fie luat prea mult în seamă. Mi-am pierdut timpul cu el, puteam să fac lucruri mai bune. Nu recomand.

Biff Byford – School of Hard Knocks (2020)

Neașteptată ideea lui Biff de a scoate un album solo, dar am văzut că apetitul pentru ceva care să-ți poarte numele vine odată cu vârsta. Așa cum era de așteptat, tătăițul Biff nu poate face decât ceea ce știe să facă, adică un hard’n’heavy din ăla clasic, sănătos, curat și cinstit. Un album care aduce bine aminte de Saxon, dar care nu este doar atât, un album pe care-l recomand din tot sufletul.

Lost Society – No Absolution (2020)

Metalcore și groove, melodice aș spune, de la o formație finlandeză. Un album care nu mi s-a părut deloc rău, un album care a reușit să mă țină atent la ce se face acolo. Bine produs, bine dozat, cu tot ce trebuie din toate, extrem de accesibil prin melodicitate, poate asta fiind și mare sa calitate. L-aș recomanda pentru o ascultare, sunt ceva lucruri bune de tot acolo.

On Thorns I Lay – Threnos (2020)

Pe băieții ăștia i-am descoperit cu Sounds of beautiful experience, ăsta cred că e un album de prin ’96 sau ceva. Mi-au plăcut la acea vreme. Nu la fel de fericit sunt și cu discul ăsta, mi se pare prea mult a ceea ce știu deja despre ei, prea ca atunci, prea fără nimic altceva în plus. Doom-gothic-ul lor nu este deloc rău, este cumva de ascultat, dar nu când e la fel cu cel prestat acum o sută de ani. Nu recomand.

2 comments
  1. Biff avea albumul asta in lucru de mai bine de jumatate de deceniu. Kingdom of the Cross a fost scrisa pentru albumul asta, dar a ajuns pana la urma pe Battering Ram.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.