Din drum (15)

Cannibal Corpse – Red before black (2017)

Nu cred că se așteaptă cineva la minuni în ceea ce privește acest nou produs discografic al celor de la Cannibal Corpse. Băieții ăștia sunt pionieri ai death-metal-ului și era clar că nu se apucă de făcut floricele după atâta vreme. Așa că avem un album care reușește să păstreze cam tot din tot ceea ce ne-a oferit trupa de-a lungul anilor. Rapid, furios, agresiv, cu părți care te ridică de pe scaun, Red before black este ceva ce merită ascultat și păstrat la colecție, mai ales dacă sunteți fanii genului.

Tarja – From spirits and ghosts (2017)

S-a făcut iarnă și Tarja s-a decis să mai scoată ceva de Crăciun. Este al doilea album de Crăciun și de asemenea clasic, și estimarea mea este că va mai urma unul. Pe mine nu m-a dat deloc pe spate, mai ales că nu-s fanul porcăriilor de sezon. Ceea ce rezultă din acest album este însă altceva. Tarja a rămas o voce fantastică dar care după despărțirea de Nightwish nu a mai avut aproape un om care să știe cu adevărat să-i scrie o piesă. Mno, ascultați-l, nu este rău, este cumva darkish, însă la final eu am dat drumul la ceva din perioada de gală, ca să mă mai scutur.

Cavalera Conspiracy – Psychosis (2017)

Mno, ce-ai putea cere de la cei doi Cavalera plus Marc Rizzo, unul dintre cei mai mișto chitariști pe care-i cunosc, cu niște albume solo care te îngheață? Păi ai putea cere cam ceea ce auzi aici, pe Psychosis. Un disc exact așa cum îi spune numele, psihotic, un album care te ține alături de el de la cap la final, pentru a vedea cum se termină. Sunt câteva momente și când se amintește de Sepultura aia bună, nu gluma de azi, ideile nu lipsesc, nu-s multe, dar sunt tratate decent, iar Rizzo face minuni acolo, alături de un Max care nu duce deloc rău partitura pe care o are. De ascultat zic, nu este deloc un album rău, deși unele momente sunt mai greu de dus.

Stormbringer – Born a dying breed (2017)

Ceva heavy combinat cu niște teme sosite de pe vremurile când hard-rock-ul era la putere. Un album care urlă de energie, pe care trupa vrea să arate că poate până la capăt, dar un album căruia totuși îi lipsește ingredientul care să-l facă fantastic. Și pe cuvânt dacă știu care-i ăla, dar lipsește. Poate inventivitatea, care-i departe de a fi la ordinea zilei, și astfel se instalează o anume lâncezeală chiar și-n viteza cu care se cântă. Teoria spune că aș fi putut zice că albumul ăsta este killer… eu doar îl recomand, merită trecută peste el.

Tom Keifer – The way life goes (2017 – DeLuxe Ed.)

Albumul ăsta este o reeditare a celui din 2013, numai că de data asta mai conține două piese noi, un cover după Beatles și marele Nobody’s fool interpretat alături de Lzzy Hale, vocalista Halestorm. De ce trebuia Tom să încălzească minunata ciorbă… nu știu, cert este că a făcut-o. Un album bun, cu unul dintre soliștii vocali deosebiți pe care i-a avut scena și cu mult parfum de Cinderella pe ici, pe colo. Eu m-am bucurat de el, cum m-am bucurat și acum 4 ani, singura problemă este că nu pricep logica. Mno, lasă, bine că este.

Comments 2

  • Cannibal Corpse sunt una din ultimele trupe de la care m-as astepta la o schimbare de stil. Floricele, loooool… 😂

    Tarja. Yaaaawn. Am auzit o piesa. Pacat de vocea ei, m-a plictist teribil. Ca de altfel aproape tot ce a scos dupa Nightwish, cu mici exceptii. Nu ca Nightwish ar sta mai bine. Dupa Tarja, tot ce au scos cu adevarat bun a fost acel Live at Wacken cu Floor in 2013.

    Cavalera Conspiracy. Primul care mi-a atras atentia din lista asta. Pentru ca era si pe lista mea, dar n-am apucat inca sa-l ascult.

    Tom Keifer. It’s gonna be a cold day in Hell, freezing in July, the devil back in Heaven, pissing money from the sky… Bun album, cand vine urmatorul? Stii, cu un nou turneu care sa-l aduca iar prin Europa. 😀

    PS – Noul Europe n-ai gustat?

    • Da, cu Tarja este o mare problemă. Și exact așa, m-am plictisit de moarte. Se întâmplă cu ea ce se întâmplă și cu Jorn Lande. Când vine vorba de piese proprii se instalează jalea deși el este unul dintre cei mai în formă și tehnici soliști. Nu știu de ce nu pricepe fata asta că e prea jos ce se întâmplă.
      De un nou Keifer nu am auzit, dar poate că-l face sau îl va face. Turneu, da, aș vrea, mai ales că l-am ratat data trecută când a trecut pe aici.
      Europe este pe listă, poate-i vine rândul chiar azi, că mai ascult uneori și pe acasă. Deocamdată sunt pe albumul de blues al lui Florin Giuglea, face bine la ten, întreține atmosfera. Și mai sunt câteva chestii la rând, numai să nu le uit. Vorba aia, am de trecut peste două albume Chris Stapleton :)

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: