Din drum #139

Cage – Science of Annihilation-Reannihilated (2019)

Cei de la Cage au pus-o de reînregistrarea sau remixarea albumului lor din 2009, unul considerat foarte important pentru trupă. Este un album care la vremea aia a fost bun, atât de bun cât putea el să fie în tonele de albume de power existente. Pentru mine nu este cine știe ce și tocmai de aia nu-l recomand. Se pot asculta albume mult mai bune decât ăsta, chiar la prima lor ediție.

Hanzel und Gretyl – Hexennacht (2019)

Nemții prestează industrial, nu că asta ne-ar mira, dar am dat și de ceva groove pe acolo. Un album departe de a-mi exprima altceva în afară de dorința de a se termina cât mai repede cu toate piesele alea. Sunt departe de a fi ceea ce doresc să fie, deși încearcă să imite chestii pe care le cunoaștem deja de la alți nemți. Nu recomand, este pierdere de timp, albumul este slab și repetitiv.

Switchblade Romance – Old Gods’ Return (2019)

Nemți și ăștia, dar de data asta cu ceva mai digerabil, adică hard-rock. Și un album care nu este deloc rău, ba chiar aș spune că este neașteptat de decent. Totul este făcut cum trebuie pentru genul ăsta, destule chestii catchy care să-l țină viu, o voce poate un pic mai dură dect trebuie, dar care se descurcă așa cum trebuie și o alternanță bună a pieselor. Nu e operă de artă, dar merită o ascultare.

Saint – The Calf (2019)

Heavy cu hard sosind de la americani. Nu am fost impresionat mai deloc, asta-n ciuda faptului că albumul nu poate fi considerat prost. Doar că nu vine cu nimic nou, nu are nimic de reținut, sunt aceleași vechi teme făcute să pară proaspete și eu prefer să mă păstrez la ăia care au marcat genul când vine vorba de așa ceva. Nu-l recomand deși, spun iar, este departe de a fi un album prost.

Rusted Brain – Deceiver (2019)

Polonezii o dau pe thrash metal, ceea ce a fost reconfortant după atâtea albume care combină stilurile de nu mai știi ce iese din ele. Un album care nu este deloc rău, dar nu este nici cel mai bun album de profil ascultat vreodată. E curat, e decent, e la punct, adică nu bate câmpii, doar că la final refuză să rămână în amintire. Poate că merită o ascultare, ca să vedeți ce se mai face la polonezi…

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: