Despre părere de rău, la moartea lui Prince

Ascult Prince de la vârsta la care părinții altora erau în goană după ultimele vinyl-uri cu Angela Similea și Savoy.

Undeva, pe una din benzile de acasă se afla Purple rain. Și era ascultată la nesfârșit. Pe banda aia, țin minte ca și azi, se afla și o altă piesă care mie-mi place foarte mult, Prospettiva Nevski, cântată de Alice. Nu știu sigur acum, cred că vine din 84 sau 85. Norocul ei cu Franco Battiato, azi nu cred că afla cineva cine este doamna.

Tristețea pe care o simțim de fiecare dată când se întâmplă așa ceva nu stă în faptul că unul sau altul pleacă. Suntem pe finalul unor generații și probabil că deja ar fi trebuit să ne obișnuim până acum să înțelegem că ele se vor evapora în neant. Tristețea, de fapt, nu stă nici măcar în faptul că după ele nu mai vine nimic. Ultimii zeci de ani nu au adus altceva pe scenă în afara unor laptopuri și a unor programe software. Ce este considerat astăzi ca fiind geniu pe vremuri nici nu ar fi putut urca pe scenă. Nu ar fi avut loc.

Tristețea este de fapt că murim noi. Murim noi, celelalte generații de după cele două, crescute împreună cu ele. Noi cei care ne-am tras de multe ori seva din cântecele acelea, din artiștii aceia, din prezențele lor între noi. Noi cei care ne-am visat de multe ori Prince, Lemmy sau oricine altcineva. Noi cei care ne-am văzut pe scenele acelea, iubind lumea și lăsând lumea să ne iubească. Noi cei care prin ei am acoperit și ucis atât de multe lucruri care ne puteau ucide mintea și sufletul.

Noi cei care acum nu avem cum să mai facem asta. Noi cei care sosiți de la serviciu după orele petrecute dus-întors pe drum nu mai avem cu ce existențe paralele să ne acoperim faptul că suntem niște nimeni, niște ratați efemeri indiferent de care ne sunt acum postul, rangul sau siguranța financiară. O să spuneți că avem înregistrările. Este perfect și aveți dreptate. Însă sunt nule fără visul care spune că undeva și cândva ai putea fi în fața celui care le-a făcut.

Întotdeauna a fost de fapt vorba despre noi, nici pe departe despre ei. Moartea s-a priceput mai bine decât oricine să fie despre noi, cei care am rămas.

De asta doare uneori așa de tare. Pentru că pe unii ne doare. Nu suntem toți din plămada care spune că e bine și frumos să dai share oricărui mort și să adaugi un RIP în fața lui.

Și de fapt nici asta nu ne doare așa de tare, că este despre noi.

Ceea ce ne rupe cu adevărat de pe picioare este gândul că noi, spre deosebire de ei, vom continua să ne trăim moartea în poziție de drepți.

Zilnic.

Comments 8

  • when doves cry, nothing compares to you, prince… so, i wish you heaven.

    • Va avea parte de el. Dacă lucrurile sunt corecte și dacă sunt e mai bine ca aici atunci nu există cale ca omul acesta să se afle printre oricine. Nu s-ar putea.

  • Nu am intalnit in viata mea un fan Prince.

    Toti pe care-i stiu sunt de parere ca era un negru poponar. Glumele zilele astea tin de faptul ca degeaba faci milioane; daca esti negru, tot te prinde SIDA.

    Eu n-am treaba nici cu share nici cu RIP nici cu altele de genul. N-am intalnit inca un om care sa dea doua flegme pe Prince. Cat despre muzica lui, n-am mai auzit nimic de prin 94-95 incoace. Nici macar in baruri de-alea nasoale. Da’ pula mea, daca-i la moda, presupun ca da lumea cu share. Io as fi dat un like la articolul care spunea ca a murit, da’ mi-a fost teama c-o sa inteleaga lumea gresit ca l-as regreta sau pula mea.

    Sincer sa fiu, nu stiu ce cauta baiatu’ ala in aceeasi fraza cu Lemmy. Motorhead si Prince. Un fel de Metallica feat. Maria Tanase, asa. Tehnic, se poate face, dar parca-parca suna gresit pe undeva.

    Cat despre oamenii din jurul meu, nici nu stiu cine-i ala. Am auzit unul recent – bulgar – spunand ca nu a citit stirea, dar i se pare nasol pentru regina sa moara printul chiar de ziua ei. Nu ma mira. Cand m-am dus pe jewtube mai devreme si-am scris “prince”, mi-a bagat la autocomplete/sugestii “prince oberyn martell the red viper all scenes”. Fair enough – mult mai interesant decat cioara aia travestita.

    • Pentru că a cam tras pe dreapta. Însă muzică a făcut. Anul trecut a ieșit chiar cu două albume, deloc rele aș spune :)
      Mai departe, ce naiba să mai zic :))

  • Pai, si inainte sa traga pe dreapta era pretty much invizibil, dupa parerea mea. Daca-ntreb lumea, toata lumea a auzit de purple rain si bullshituri de-alea cu porumbeii care plang. Pai, normal ca plang, ca-i tragem in frigaruie, da’ eu nu stiu un singur om caruia sa-i fi placut muzica aluia.

    Ba, cunosc oameni care-s fani declarati Guta. Sau Salam. Sau Manowar. Sau, pula mea, chiar si Guns sau Metallica. Stiu oameni care inca-s fani Tupac, Cypress Hill si pula calului, cred ca stiu si unul care-i fan East 17. Stiu gagici care asculta INXS, Queen, stiu una care-i moarta (inca) dupa Vanilla Ice. Stiu una care-i fan Elvis.

    Da’ un fan Prince n-am intalnit in viata mea. Parerea mea sincera – astia nu exista si nici n-au existat vreodata.

  • EXACT, IN PULA MEA, pana si east 17 are fani. Prince nu.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: