despre cronicile de filme

Următoarele rânduri sunt adresate celor care nu numai că văd filme, ba mai şi decid să scrie despre ele. Că na, ce-ar fi blogosfera română fără părerile legate de toate porcăriile româneşti care sunt ridicate la cer doar pentru că un personaj l-a invitat pe blogăr la premieră şi el a decis să pupe în cur pentru asta? Dar nu despre pupincurism era vorba, lăsăm subiectul ăsta pentru altă dată, mai ales că nu astea sunt singurele filme prezentate prin online.

Ci despre faptul că în clipa când te apuci să scrii aşa ceva trebuie să faci tot posibilul, dar tot posibilul, să NU povesteşti filmul, nici integral, nici parţial. Aşa e corect, aşa e normal. Cronica nu înseamnă povestire, chiar dacă pentru unii poevstirea este singurul gen literar cu care au luat legătura, prin intermediul unui unic volum citit probabil prin şcoala generală.

Acum, dacă nu puteţi face asta, lăsaţi cronicile de filme şi spânzuraţi-vă. Sau găsiţi ceva mai util de făcut, cum ar fi să vă daţi foc.

Mulţumesc.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: