ca să-l contestaţi pe Adrian Păunescu, întâi trebuie să existaţi

Când vine vorba de Adrian Păunescu, lucrurile sunt greu de rezolvat. Contestat pe drept ca om şi politician, Adrian Păunescu dispune şi de o dimensiune poetică, din nou discutabilă, pentru că a oscilat întotdeauna între proletcultism şi versurile care aveau legătură cu orice, dar nu cu primele două persoane în stat.

Ce poate fi spus este că, spre deosebire de colegul său de lins cururile tovarăşilor, Adrian Păunescu nu a publicat nici măcar o singură odă în volumele sale de poezii. Este drept, acestea au fost de găsit în “Flacăra” şi alte publicaţii ale vremii, dar repet, nu în volumele sale.

Probabil mai toată lumea ştie că-l apreciez aproximativ necondiţionat ca poet. De aceea, discuţiile legate de bustul său din Grădina Icoanei m-au distrat şi întristat deopotrivă. În sfârşit, fiecare are dreptul la opinia sa, şi o voi discuta întotdeauna doar pe aceea care va despărţi omul şi politicianul de poet, pentru că aşa este normal. Nici Mihai Eminescu sau Nichita Stănescu n-au fost uşă de biserică.

Cât despre ceea ce cred eu despre dezvelirea bustului şi discuţiile care i-au urmat, ei bine, am să-l parafrazez pe marele poet, din discuţia care a purtat-o cu Monica Ridzi în pauza unei emisiuni moderate de Cătălin Tolontan:

Ca să-l contestaţi pe Adrian Păunescu, trebuie mai întâi să existaţi“.

Comments 6

  • estimez ca miercurea asta o sa.ti cumperi frigider, la cata muie vei primi :)))

  • @dino – De parcă ar fi prima oară :) Lasă, să fie la mine, că aşa înţelege lumea să aprecieze lucrurile.

  • Ca om, o carpa aservita, o unealta. Ca politician, un comunist notoriu. Ca poet, e cazul sa-si dea cu parerea criticii literari, ca publicul oricum e impartit din cauza imaginii sale publice. Si pana acum nu sare nici un critic in sus de bucurie.

    Chiar si asa, e greu sa faci diferenta intre om si poet – exemplu stau evenimentele din secuime de zilele astea, cu urna de cenusa a marelui poet hortyst.

    E ca atunci cand Iliescu venea la sedintele PSD ca “persoana particulara”, desi el era presedinte in functie.

    Am impresia ca aici avem de-aface cu o admiratie nascuta din dorinta de a fi anti-, pentru ca e cool sa-l “redescoperi” pe Paunescu dupa ce ce-i ce-au urat vechiul regim i-au asezat frumos cate o flegma pe frunte.

    Sa ridice Ontanu bustul, sa pot sa-i dau si eu o flegma cand trec pe acolo.

  • @zugurudumba – Nu-mi doresc să fiu -anti. Am avut mereu propriile păreri. Nu redescopăr nimic, am crescut în epoca în care el prolifera. Vizavi de poezie, consideră că mi-am dat cu părerea ca scriitor. Desigur, criticii sunt altceva, deşi pe mulţi dintre ei nu-i pot bănui de gusturi superioare, dar asta este o altă discuţie :)
    Onţanu a dezvelit bustul. A ieşit şi ceva show pe-acolo. Oricum, cred că poţi trece să scuipi, bustul te aşteaptă :)

  • @pensionarul – Da. Nicu Alifantis şi Adrian Păunescu au făcut minuni, de fiecare dată.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: