De prânz

Am urcat şi poezia. După cum spuneam, este de prin septembrie, nu are titlu şi probabil că va avea unul dacă o să am chef de un volum de versuri. Până atunci, vine aşa cum este. A fost scrisă la prânz, asta ca să explice şi titlul postului.

Se cern fulgii peste primăvară,
Ne îngheaţă sângele-n plămâni,
Renunţăm la tot ce ne-nconjoară
Tineri, în esenţă prea bătrâni.

Ne deschidem geamuri către ziduri terne
Uneori ne căţărăm pe rug,
Din intimităţi ne facem ştiri mondene,
Şi-apoi plângem că minutele se scurg…

Suspinăm pe catafalcuri ne-nălţate,
Stingem lumânări şi ne-nchinăm candid,
Viaţa, de-a fugi din noi se zbate
Şi în loc de zâmbet ne-ncreţim acid.

Ne culcăm lângă iluzii efemere,
Modelăm tacit sicrie în culori,
Am uitat de mult să savurăm o bere,
Ca să fie ea mai tot ce-i rece-n noi.

Aşa că, dă-ne, Doamne, dă-ne înc-o vară,
Mititel să sfârâie la colţ de bloc,>
De pe sticla noastră, plină de povară,
Eticheta, doar, o vom lăsa în loc…

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.