De azi nu mai sunt eu

13 ani și 1 lună.

Aventura mea la ziarul de diaspora s-a încheiat la finalul acestei luni, după 13 ani și o lună petrecuți acolo. Operația a reușit, pacientul este mort după ce horcăia de o lungă perioadă de timp. Personal l-aș fi ucis mai devreme, era păcat să vezi cum se infectează pe zi ce trece și să regreți vremurile în care-și purta mândru hainele prin centrul târgului. Vremuri în care eu l-am și condus prin târg, pentru că orice lucru bun trebuie să aibă la cârmă un om care știe ce face.

BREXIT-ul i-a fost fatal. Mă rog, el a fost lovitura finală.

Istoria mea cu presa din România nu este foarte fericită. Mi-am dorit să fac meseria asta, însă eram în țara greșită. De fapt, pentru multe din lucrurile care mă determină am fost mereu în țara greșită. Așa că la un anume moment am ales străinătatea.

Iulie 2003.

Eu și ei ne-am strâns mâna și strânsă a rămas, semn că-n afara țării oamenii știu să respecte cuvântul dat. Oricând mi-a fost greu ei au fost acolo și m-au ajutat, material vorbind, să merg mai departe. 13 ani și 1 lună în care eu am avut sub picioare un stâlp pe care nu mulți îl cunosc și nu îl vor cunoaște vreodată, și cu un salariu care le este și azi inaccesibil unor oameni cu aceeași experiență ca a mea sau chiar cu o experiență superioară în ceea ce privește presa.

Iulie 2016.

Ziarul a murit. Probabil va fi cumva relansat peste 2 luni, dar sub o altă formă, cu mult mai puține pagini, fără o echipă ca asta de acum, încercând să se mențină doar pe un mic segment din ceea ce acoperea el de obicei. Economia zilelor astea își cere tributul. Mă rog, nu doar ea își cere tributul când vine vorba de el, dar asta este o cu totul altă discuție.

Așa că finalul acestei luni a adus moartea unor ani de presă, ani care au pornit din 1995. 21 de ani de cuvinte risipite. 21 de ani de energie smulsă din mine. 21 de ani de păreri de rău în interiorul unei meserii care m-a făcut mai fericit decât m-a făcut orice altceva.

De azi nu mai sunt și nici nu cred că voi mai fi vreodată lucrul pentru care m-am pregătit. Ani de facultate irosiți, ani de muncă irosiți, ani de speranțe irosiți. O parte din mine moare. Nici nu mai știu câte părți au murit din mine, pot spune doar că uneori mă mir că mai funcționez în lipsa atâtor lucruri care au plecat rând pe rând, cam cum pleacă mizeria de pe trotuar când este spălat pentru câteva ore bune de ploaie.

De azi nu mai sunt eu.

O să trăiesc, dar îmi va lua ceva vreme să reușesc să mă recunosc din nou.

Comments 8

  • nasul sus, bobule! nasul sus! o să mergi mai departe pe drumul pe care ești, iar cuvintele tale vor rodi altfel. știu, o să-mi spui că stare, că timp, că uniune, că… putem găsi motive câte vrei, însă cel mai bun este acela că prin ceea ce ești tu, cuvintele trebuie să rodească. și cât mai sunt pe-aici, o să te tot bat la cap.
    capul sus, prietene! ești pe drumul tău și e bine. de astăzi ești mai mult tu decât crezi. pentru că… în tine urlă un pescăruș. :P

    • Cuvintele mele au murit. Cam cu pescărușul ăla au fost luate și nimeni, nici măcar eu, nu poate afla țărmul pe care au fost lăsate. Poate e mai aproape, poate e mai departe, mai grav este că nu-mi dau seama nici de direcția în care trebuie să caut :)

  • păi cine zice să cauți? or să vină ele, fii sigur de asta. o să vezi, o să vedem amândoi. :)

    • N-aș crede, dar na, poate știi mai bine. Eu sunt dezamăgit până la os de tot ce-a fost, de tot ce este și am senzația că nici ce va fi nu mă va bucura foarte mult. Dar… asta este, toate pânzele sus, cum se spune :) Bine că este măcar atât cât este.

  • Pula mea, presa de cacat, editori de cacat, redactori de cacat si patroni si mai de cacat, care nu inteleg ca societatea s-a schimbat.

    As putea sa rumeg balega si sa ma cac un ziar mai bun decat fituica aia. Site care merge greu, articole de doi lei, design facut de-un drogat, clickbaiting, reclame imbecile. Zic asta din postura unuia care-a scris chestii mult mai citite si-a tinut un site mai rapid/vizitat, nu vorbesc in punga.

    Daca te fute grija de asa ceva si ai impresia ca esti bun la scris, fa-ti unul. Tu, singur. Prostia asta cu lucratul la ziar e pentru imbecili. E cativa dolari un domeniu, hosting gasesti la 5-10 dolari sa-ti tina la zeci de mii de vizitatori simultan.

    Oricum, problema rahatului ala era targetul. Nu scriau pentru doctori sau ingineri. Scriau pentru camionagii si muncitori in depozite. Da, sigur aia o sa cumpere multe chestii din reclame, ca au atat de mult venit disponibil pentru rahaturi inutile.

    • Știu. Pula mea, nu este ca și cum nu le-aș fi spus de X ori să schimbe mizeria aia de site că-i mai urât decât orice altceva asemănător pe pământ. Dar na, eu vorbesc, eu aud. Plus alte chestii pe care n-are rost să le amintesc, mă enervez iar. Era doar așa, o nostalgie că s-au dus 13 ani :))

  • Da’ nu inteleg de ce sa le spui lor. Sau de ce sa faci pe jurnalistu’ la vreo fituica de-asta. Daca te pasioneaza jegurile astea mizerabile, scrie-le-n fituica ta si fa-o pe-aia sa arate cumva etc.

    Acum 8-10 ani era o problema asta. Nu prea ti-ai fi permis niste costuri, poate. Da’ in ziua de azi, cu 10-15 dolari pe luna, ti-ai acoperit costurile, iar banii aia probabil ii faci si din reclame google sau pula mea…in cel mai rau caz.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: