De acasă (9)

Death Wish (2018)

Cred că primul film din seria Death Wish a apărut în 1974. Mi-aduc aminte că le-am văzut pe video, probabil după ’90. Și mai știu că doar primul film din serie merită atenția, restul sunt niște copiuțe la indigo care nu-și au logica. Remake-ul ăsta nu este nici bun, nici prost. Partea nasoală este că-l prefer pe Charles Bronson lui Bruce Willis, așa plat cum era el ca actor a jucat în filmul ăla mai bine decât o face veteranul dușmanilor asasinați. Sper să nu continue seria. Puteți să-l vedeți, e bun de relaxare, dar atât.

Ierey-San: Ispoved Samuraya (2015)

Traducerea ar fi “Confesiunile unui samurai”, cred că așa a apărut prin Europa. Un film rusesc. Unul nu neapărat bun, dar făcut cumva în zona filmelor rusești, are ceva acolo din ceea ce am aștepta de la o peliculă ca asta. Și în același timp un film care bate moneda pe ortodoxie, îl consider chiar de propagandă. Altfel, un film care mi-a plăcut, și un Cary-Hiroyuki Tagawa excelent în rolul unui preot, deși ce joacă el de obicei este altceva. Bine, un preot care fusese asasin. Nu știu dacă să vă îndemn să-l vedeți, eu am pata mea pusă cu cinematografia rusă, dar dacă vreți să încercați altceva… dați-mi de știre ce părere aveți :)

Hevi Reissu (2018)

Un film finlandez, prin urmare ceva altfel. Metal, niște dialoguri savuroase, situații care spun multe celor care-s prin industrie, un mișto general la adresa lucrurilor de prin zona asta. Când am auzit-o pe aia cu “symphonic postapocalyptic reindeer-grinding christ-abusing extreme war pagan fennoscandinavian metal” am fost aproape să cad de pe scaun, vorba aia, sunt cam sătul de rahaturile astea care apar în etichetările formațiilor. Un film pe care-l recomand tuturor, dar mai ales celor care au legătură cu metalul, ei sunt și cei care vor înțelege cel mai mult din el. Excelentă comedie. Excelentă.

The Duel (2016)

Ideea nu este deloc rea, însă este prost pusă-n scenă. Am cam știut de la început despre ce este vorba, în ce direcție va merge filmul și cam cum se va termina. Woody Harrelson nu joacă deloc rău, ba chiar aș putea spune că este al naibii de bun în ceea ce este pus să facă acolo, dar la final nici măcar jocul său nu reușește să salveze ceea ce este de salvat. Cu toate acesta filmul nu este așa de rău precum pare sau precum arată Rotten-ul, însă nu am curajul să-l recomand. Oricum ar fi tot va dezamăgi, iar jocul lui Woody chiar nu merită efortul în cazul acesta.

The Ballad Of Buster Scruggs (2018)

O bijuterie semnată de frații Coen, așa cum probabil mă și așteptam să fie. Nu este No Country For Old Men, filmul acela nu poate fi egalat din nici un punct de vedere, dar este un film care nu poate fi scăpat. Absurd peste tot, moarte peste tot, umorul aparte al celor doi, filmările fantastice, unele dintre ele depășind fantasticul, modul cum este totul în scenă, grija cu care au fost alese personajele și cu care sunt interpretate, da, nebunia asta ține și ea. Vorba aia, frații Coen fac ce vor și noi nu avem altceva de făcut decât să culegem ce ne dau. Merită și de data asta, nu-l ratați.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: