De acasă (3)

Alien: Covenant (2017)

Un bun prieten are perfectă dreptate: filmul are exact atmosfera de care are nevoie. La capitolul ăsta excelează și chiar reușește să te țină un pic treaz, mai ales dacă ești curios să vezi cum evoluează povestea drăgălașelor animale. Altfel, story-ul este lung, mult mai lung decât ar fi cazul și reușește doar în rare momente să spună ceva care să fie luat în seamă. Plus câteva probleme de logică, dar finuțe, nu neapărat să te supere. Dar vizibile, sunt acolo. Michael Fassbender joacă bine pentru ce are de jucat, altceva nu am remarcat când vine vorba de actorie. Nu sunt sigur că-i de recomandat, dar dacă ați văzut seria probabil o să alegeți să-l vedeți. Măcar pentru atmosferă.

IMDB

The wizard of lies (2017)

Seamănă a cronică, dar nu sunt sigur dacă să consider că asta este acest film. Pelicula este însă cronologică și ne spune povestea lui Bernie Madoff, cel care a creat cea mai mare schemă Ponzi a istoriei. Un Madoff desenat extrem de bine de un Robert De Niro pe care sper să nu-l mai văd în comedii jenante, secondat de zile mari de o Michelle Pfeiffer incredibilă. Cumva o poveste despre de unde începi și care-i punctul de la care nu mai poți să te oprești, o poveste despre lăcomie, cinism, ego și, desigur, decădere. Un film pe care-l consider bun și pe care-l recomand, atât pentru modul în care este spusă povestea (bun scenariu, chiar foarte bun!), cât și pentru cum este jucată.

IMDB

No reservations (2007)

Zeta-Jones în rolul unui bucătar workaholic, doar cu câteva clipe înainte ca viața să dea peste ea. O comedioară romantică simpatică, numai bună de sâmbătă. Plus câteva idei de mâncare, dacă aveți apucături de bucătari. Plus un Aaron Eckhart care nu-i deloc rău și dă filmului un șarm aproape. Relaxant, simpatic. Un film bunicel pentru ceea ce livrează. Bunicel bine. Și Zeta chiar reușește să se achite bine de ceea ce i s-a dat de făcut.

IMDB

The ugly truth (2009)

Și ăsta-i ceva mai vechi, dar are rolul său. M-a distrat cumva, deși este tratat destul de simplu și este de-a dreptul facil să-ți dai seama în ce direcție vor evolua lucrurile. Un Gerard Butler în perioada când probabil smulgea mii de suspine, o Katherine Heigl pe alocuri nu prea reușită, dar în final veridică, o comedie bazată pe două viziuni diferite despre relația bărbat-femeie. Merită pentru o seară ușoară și un pahar de vin.

IMDB

Dangerous minds (1995)

Pe ăsta, să fiu sincer, l-am revăzut în lipsă de alte idei și dorindu-mi să-mi fac din nou o impresie referitoare la jocul lui Michelle Pfeiffer. Filmul nu mi s-a mai părut așa de bun ca pe vremea când l-am văzut prima oară, Michelle parcă are clipe când scapă puțin rolul din mână, dar una peste alta rămâne o poveste despre viață. Este drept, nici prima, nici ultima, probabil că aș aduna tone de pelicule pe zona asta. Și de departe, nu cea mai bună dintre ele.

IMDB

Falling up (2009)

Un aspirant la medicină se trezește dintr-o dată în mijlocul vieții, când află că familia sa a rămas falită. Ocupă un post de portar al unei clădiri rezidențiale și de aici i se trag mai multe lucruri. Nimic deosebit, nimic să atragă. Ah, ba da. Jocul unuia dintre portarii mai vechi ai blocului, interpretat de Calvin Cordozar Broadus Jr., adică Snoop Dogg. Mai rar un asemenea rol pentru el, ceea ce-l face și mai simpatic. În rest, cum am spus, nimic deosebit.

IMDB

Coming to America (1988)

O comedie deloc reușită cu Eddie Murphy, deși unele momente ar putea fi considerate agreabile. Sunt filme mult mai bune cu Eddie, unul dintre cele pe care le prefer este Trading places, iar ăsta este departe de a avea vreo calitate. L-am revăzut (știu sigur că am mai dat cândva de el, cred că-n epoca aia a casetelor video) doar pentru că nu aveam ce face, și exact acesta consider că este și scopul său. Nimic deosebit.

IMDB

The girl next door (2004)

Când te îndrăgostești… poate ai grijă să nu te îndrăgostești de o vedetă porno. Și de aici pornesc tot felul de situații, mai mult sau mai puțin amuzante, mai mult sau mai puțin tensionate. Ușurel film, de altfel în ultima perioadă doar de-astea am căutat, capul meu nu mai duce multe, dar un film care-n esență nu este chiar rău. Dragostea învinge în general totul, cam asta-i logica. În realitate… nici pe departe, dar na. Un film jucat cumva decent, și ăsta bun tot pentru o seară-n care nu ai ce face și vrei să nu te forjezi cu ceva Kieslowski.

IMDB

No strings attached (2011)

O comedioară cumva drăguță despre prieteniile cu beneficii. Nimic deosebit, previzibilă și asta, bună să te odihnească. Ashton Kutcher joacă tot ce știe el mai bine, adică nimic, deci nu avem surprize. Ce mi-a plăcut, și da, a fost o experiență, este modul în care s-a achitat Natalie Portman de rolul pe care l-a avut într-un film de toată jena. Absolut admirabilă, este singurul lucru pentru care pelicula asta ar merita să dispună de o notă. Trage filmul după ea, pur și simplu.

IMDB

The pill (2011)

Chestia asta a fost așa de proastă încât nici nu știu unde să o încadrez. Pleacă de la un one night stand și și-ar dori să dezvolte câte ceva despre implicare, instincte și teama de seriozitate, doar că eșuează în tot ceea ce-și propune. Nu-mi dau seama cum se fac ăia scenariști pe-acolo, dar e jale mare. Filmele fosilei de Nicolaescu sunt uneori de geniu pe lângă ceea ce văd uneori. Slab, slab de tot, și din nefericire nici măcar farmecul aparte al lui Rachel Boston nu reușește să salveze situația.

IMDB

The sweetest thing (2002)

Cameron Diaz gata de sex, dar nu și de relație serioasă… și cam atât. O maimuțăreală clasică de-a domnișoarei, pe care eu am considerat-o multă vreme ca una dintre cele mai bune actrițe care puteau fi, dar uite că fata s-a cantonat pe rolurile de șturlubatică și cam atât, târfulița blondă din visele tale proaste. Sunt curios ce va mai juca când nu va mai putea juca treaba asta, că natura nu te iartă, iar la ea a cam început să se vadă. Mno, nu frecventați porcăria, nu merită.

IMDB

Empire Records (1995)

5 ani mai târziu după filmul acesta apărea High fidelity. Și apropierea este clară, fiind vorba de aproape același lucru iar inspirația ușor de detectat. Numai că filmul din 2000 a fost genial, iar John Cusack imens. Aici, deși se adună o turmă de actori cu nume (Anthony LaPaglia, Renee Zellweger, Liv Tyler, Tobey Maguire, Debi Mazar), rezultatul este hilar. Sau mai degrabă dureros. O ciorbă sinistră, de la care tot așteptam să se întâmple ceva, terminată de un final despre care aproape că nu vreau să spun nimic. Urât, tare urât, long live High fidelity.

IMDB

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: