De acasă #18

Baby Driver (2017)

Prost film. E ceva, așa, să te facă să adormi duminica seara, că na, vine luni și trebuie să te duci pe plantație. Are un singur avantaj, prezența a doi mari actori acolo, Kevin Spacey și Jamie Foxx, iar oamenii ăștia reușesc să ofere câteva momente bune. Mai ales Jamie, Kevin e un pic mai retractil, mai aparte, mă rog, rolul său nu este oricum ăla de primadonă. Dar Jamie rupe.

Falling Inn Love (2019)

O comedioară romantică imbecilă, previzibilă de la un cap la altul, fără nimic care să mă facă să o recomand. Scenariu prost, joc prost, punere în scenă proastă, tot ce vreți. Poate natura să mai salveze ceva din ea, dar nu cred că ne uităm la un film pentru natura prezentă, la capitolul ăsta există documentare. De evitat, nu încercați nici rugați.

Neighbors (2014) și Neighbors 2 (2016)

Pe prima am văzut-o la modul normal, la a doua am cam dat cu skip până la final. Două comedii, sau mă rog, asta s-ar vrea. În realitate două filme de o imbecilitate care nu poate fi reprodusă în cuvinte, două filme care nu-s bune nici măcar ca să-ți șteargă din creier o zi destul de grea. Evitați cu orice preț, sunt o insultă la adresa privitorului, cât despre râs… poate doar de scenariu și actori să râdem.

Unstoppable (2010)

Inspirat din fapte reale, însă filmul nu este chiar o operă de artă. Tratat prea pe repede înainte, cu un scenariu care ne lasă să ne cam dăm seama despre ce se va întâmpla, un scenariu care ar fi putut să pună mai bine în valoare lucrurile. Un mare plus prezența lui Denzel Washington, practic reușește să salveze câte ceva din ceea ce ar fi putut fi un eșec imens. Poate fi văzut în lipsă de altceva.

Tall girl (2019)

O comedioară romantică care sfârșește în corectitudine politică, adică laba aia tristă cu “toți suntem egali no matter what”. Ba mai mult, ne mai și spune că poveștile de dragoste imposibile sunt posibile. Trecem de asta, pelicula este o prostie sinistră, nu atât de sinistră ca cele două filme cu vecini de mai sus, dar poate fi evitată fără probleme. Umorul a murit, cel puțin în filmele americane.

Yes man (2008)

Desigur, un alt film pe care-l văd mai târziu decât este cazul. Nu aș spune că este ceva deosebit, m-a lăsat rece toată povestea iar jocul lui Jim Carrey nu este ca și cum ar putea aduce ceva nou. Nu mi-am dat seamă dacă să încadrez filmul la comedie sau dramoletă, dar e tot aia, tot nu-l recomand, nu văd care e logica și rostul. Se putea mult mai bine. Mno, asta este.

Radio silence (2019)

Poate cel mai bun film văzut în perioada asta în care caut prostioare care să mă binedispună măcar la modul general. Corect făcut, problema pusă așa cum trebuie, partea de jurnalism amestecată a fost aur pentru mine, mai ales că încă iubesc radioul. E un film de văzut și raționat la el, mai ales pentru zilele de azi în care presa înseamnă din ce în ce mai mult doar trafic.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: