De acasă #16

Limitless (2011)

Păcat de idee, că este tratată tare prost și extrem de previzibil. Altfel nu este chiar un film rău, te duce cu gândul către unele lucruri, dar la final nu reușește deloc să impresioneze. O mare dezamăgire a fost și jocul lui De Niro, slab de tot, departe de orice știam eu că este omul ăsta, chiar și când juca în comediile alea de mâna a doua. Per total nu este chiar un dezastru, merită văzut când nu aveți altceva la îndemână, dar să nu vă așteptați la nimic deosebit de la el.

Shaft (2019)

Ceva comedie, ceva acțiune, nimic deosebit în acest film de la care mă așteptam la mai mult. Situațiile sunt străvezii, filmul este intuibil până la limita enervării, scenariul lâncezește mult în anumite locuri, iar Samuel L. Jackson nu are ce să scoată mai mult din el chiar dacă jocul, actoria începe de când apare el. E miștocuț de văzut așa, în weekend, când nu ai chef de nimic care să te forjeze, dar în rest aș spune că este o pierdere de vreme care poate fi trecută cu vederea fără vreo părere de rău.

Chappie (2015)

Un film despre un roboțel care dintr-o dată se trezește cu conștiință și sentimente. Un film care este chiar drăguț, care propune unele teme legate de morală, care ne lasă puțin să reflectăm și la condiția noastră umană, acești creatori care am început să fim cam neglijenți cu ceea ce iese din mâinile noastre. Nu este fantastic, este tratat cumva și pe repede înainte, însă eu zic că ar fi un film de văzut, nu strică deloc să-l aveți în palmares. Plus că are și ceva mici momente înduioșătoare, momente la care recunosc, eu personal nu mă așteptam.

Richard III (1995)

O adaptare mai veche a dramei shakesperiene, transpusă într-un orizont mai modern, adaptare la care iau parte Ian McKellen, Nigel Hawthorne, Robert Downey Jr., Annette Bening și Kristin Scott Thomas. Despre Richard nu trebuie să înșir eu aici, ce am să spun este că am rămas uimit de abilitatea lui Kristin de a juca Shakespeare. Știam că este actriță bună, dar nu mă așteptam la asta. În rest… Ian McKellen este pur și simplu un animal care-l mănâncă pe marele Will pe pâine, iar prestația sa este departe de a putea fi categorisită. Este imens. Filmul trebuie văzut, desigur, atunci când aveți răbdare să treceți peste Shakespeare.

The professor (2018)

Un film care la prima vedere nu ar fi extraordinar, însă are la conducere un om care face exact asta din el: Johnny Depp. Nu mai era nevoie să mă conving că băiatul ăsta este actor, așa că Johnny e exact pe linia pe care o știe el mai bine, aceea de a fi genial. A simțit perfect rolul, face exact ce trebuie să facă în el, este de o naturalețe și o înțelegere a lucrurilor de care rar dai și, deși să spunem că scenariul nu este fantastic, el devine locomotiva care face din pelicula asta ceva ce nu trebuie ratat. Depp, tati, Johnny Depp. Nu-l ratați. Deloc-deloc.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: