De acasă #14

Always be my maybe (2019)

Asta e un fel de comedie romantică. Mno, chestiile astea de obicei ies bine, cât de greu să fie să pui pe picioare o comedie romantică, really? Well, pentru unii foarte greu așa că filmul de față este făcut pentru orice, dar nu pentru a fi văzut. E prost de la cap la coadă. Singurele momente de urmărit sunt cele în care-și face apariția Keanu Reeves și avem parte de niște dialoguri care fac mișto de niște lucruri, dar este tare puțin pentru a salva mizeria, mai ales că Keanu nu stă mai mult de 15 minute prin zonă. Dacă vi-l recomandă și vouă Netflix, credeți-mă, dați cu skip.

The Post (2017)

O poveste despre presă care ar trebui predată prin școlile de jurnalism alături de alte filme de profil, că și așa este plin de profesori și cursuri inutile prin facultățile alea. Subiect bine legat, atinge cam tot ceea ce trebuie atins în condițiile puse de poveste, vorbește și despre coloană vertebrală, și despre rolul presei și despre ce înseamnă să fii om de presă, nu suport de pix. Tom Hanks nu este cine știe, dar nici nu cred că se așteaptă cineva la vreo minune de la el, dar Meryl Streep face toți banii și până și numai pentru ea și filmul merită și trebuie văzut. Bine, eu îl recomand la modul general, chiar nu veți pierde timpul.

Oh, Ramona! (2019)

Primul sentiment pe care l-am avut după ce am văzut filmul acesta a fost că mă simt lobotomizat. Spun că este o mizerie sinistră pentru că nu găsesc cuvinte mai dure cu care să-l zugrăvesc, altfel le-aș folosi pe alea. Și n-ar fi o problemă că încearcă să imite American pie, asta aș accepta, problema este că cel mai prost film din seria aia e cu două clase peste treaba asta pe care am văzut-o. Este atât de prost încât m-a făcut să nu mai simt diferența de gust dintre Stella Artois și Pilsner Urquell. Este atât de prost încât mi-a sărit somnul, n-am putut să mă duc să dorm cu nevastă-mea în pat, s-a degajat o extorsiune într-o apă… și astfel am fost nevoit să stau să-l văd până la capăt. Evitați cu orice preț. Nu există motiv pentru care să vă doriți să-l vedeți, credeți-mă.

Good luck Chuck (2007)

O comedie mai veche care ar fi putut fi drăguță numai că sfârșește așa cum sfârșesc mai toate comediile astea, în penibil. Am avut pe tot parcursul filmului senzația că este făcută din bucăți de film furate de prin alte comedii. Și nu este doar o părere, sunt acolo idei care clar vin din alte comedii. Ar fi fost bine și așa dacă ar fi fost lipite cum trebuie pe acolo unde au fost puse, numai că nici asta nu a ieșit cum trebuie să iasă. Singura calitate este că măcar nu e genul ăla de film agasant, care să te facă să sari de tot peste el, poate rămâne acolo până la capăt. Nu recomand oricum, nu aveți ce pierde.

Geostorm (2017)

Ca să spun în cât mai puține cuvinte cam despre ce este vorba în filmul ăsta… apoi aș spune că este o combinație de 2012 cu Armageddon. La modul un pic mai extins Geostorm este o mizerie de proporții, una pe care mă bucur că nu am ajuns să o văd la cinematograf, aș fi plâns după bani. Nimic nu salvează filmul ăsta din a fi o mizerie, nici măcar același joc veșnic și simpatic al lui Butler care face și aici pe micul bad boy de ocazie și nici măcar efectele care, în treacăt fie spus, sunt departe de a fi ce trebuie, le consider sub ceea ce am văzut în 2012. Pe scurt, nu vă atingeți de el, cum spunea un prieten… or să vă doară ochii.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: