Cyfer, acelasi de fiecare data

Cred ca este a treia oara cand ajung la un concert al lui Cyfer si, in plus, a doua oara cand il vad in Ageless. Data trecuta cand a trecut prin clubul de pe Serban Voda era tot intr-o formula de doi, numai ca atunci i-a stat aproape Terry Lee Burns la chitara, iar acum a fost vorba despre Catalin Rasvan, la contrabas.

Primul lucru care te izbeste la Cyfer este vocea. Din punctul meu de vedere este atuul sau principal. Guturala, grava si cu un puternic accent american, vocea sa iti permite sa calatoresti cu mintea in delta aia din care se clameaza ca ar fi aparut bluesul. Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca nu exagerez foarte mult spunand ca dintre toti bluesmanii romani, Cyfer dispune de cea mai buna voce pentru stilul muzical in care evolueaza.

La rand vine abordarea pe care o ofera muzicii sale. Si aici lucrurile te izbesc putin si poti ajunge sa nu iti placa foarte mult ce asculti. Cyfer combina fara mari probleme abordarea traditionala cu cea moderna, generand un melanj care uneori devine greu de urmarit si acceptat. Asta pentru ca nu exista zone care sa delimiteze foarte bine cele doua abordari si te trezesti de foarte multe ori ca ai trecut dintr-una in alta fara sa-ti dai seama. Chiar si pe piesele clasice gaseste metode prin care sa le faca sa capete alta identitate, una mai aparte. N-as putea spune ca e rau, de vreme ce am mai scris ca bluesul este probabil singurul gen muzical unde 100 de muzicieni pot face sa sune in 100 moduri aceeasi piesa.

Nu in ultimul rand, la Cyfer este vorba si despre modul in care manuieste chitara. Desi sunt fan al slide-ului, mai ales de cand l-am vazut pe Eric Sardinas pe scena de la Silver Church, si desi Cyfer stapaneste la perfectie tehnica respectiva, trebuie sa spun ca-l prefer mai ales in clipele in care o lasa deoparte. Si asta pentru ca in acele momente chitara sa devine extrem de fluida, iar sunetele care ies din ea merg direct acolo unde trebuie sa ajunga, la inima.

Cat despre Catalin Rasvan, manuieste cu precizie un contrabas, punctand exact in locurile in care este nevoie de acest lucru si bucurandu-se din plin experienta muzicala pe care o ofera. Nu stiu daca el si Cyfer au de gand sa continue acest mic proiect al lor si, daca da, nu stiu daca o vor face in continuare in doi, dar pot spune ca formeaza o echipa care se completeaza de minune si pentru care muzica nu pare a avea foarte multe secrete.

Cam asa a fost Cyfer aseara, pe scena de la Ageless Club. Un club in care au sosit mult mai putini oameni decat as fi crezut, semn fie ca FC Copenhaga – Steaua a contat mai mult, fie ca stilul acesta nu este pe placul multora dintre iubitorii de muzica. Insa eu as paria pe meci, pentru ca varianta a doua nu pare veridica mai ales prin prisma concertelor pe care Cyfer le-a sustinut cu sala plina. Nu mi s-a parut oricum deranjant.

Acestea sunt lucrurile cu care ne intampina de fiecare data Cyfer cand ajungeti la concertele sale. Blues, abordarile aparte, piesele proprii care pleaca din blues explorand si alte zone muzicale, chitara pe care o manuieste cu suflet si, mai ales, respectul fata de public, oferindu-i acestuia de fiecare data exact lucrurile pe care le asteapta de la el.

BogDan

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.