Cuvintele ne-au lovit din nou

Imediat ce am intrat in Chaos Venue pentru concertul pe care urma sa-l sustina Celelalte Cuvinte m-am bucurat subit: a aparut garderoba. Stiti deja ca am spus nu o data ca este neaparata nevoie de ea si iat-o pusa pe picioare, gata sa-si faca datoria. S-a terminat cu hainele tinute pe scaune, s-a terminat cu hainele legate de mijloc, de-acum ne puteam vedea de treaba. Felicitari celor de la Chaos Venue pentru ca au inteles lucrurile si sper ca si barul de la intrare va fi refacut, pentru ca asta ar mai reduce din aglomeratia care se produce la cele doua baruri din interior.

In ceea ce priveste organizarea, nu cred ca sunt multe de spus. Totul a fost bine, mai putin unele probleme legate de locurile celor de la mese. Am inteles ca s-au facut ceva permutari intre “meseni”, cauzate de, asa spun sursele mele, faptul ca una a fost politica organizatorilor si alta aceea a clubului. In sfarsit, cum locuri la masa mai erau si cum am vazut ca nimeni nu a fost foarte suparat, as spune ca pana la urma totul s-a rezolvat amiabil, spre avantajul tuturor. As recomanda insa ca un bun vandut sa fie…un bun vandut. Nu de alta, dar e destul de neplacut sa vezi oamenii umbland cu biletul cu loc prin club, spunand ca locul sau este ocupat, ca trebuie sa-i mai apara si cativa prieteni si ca locurile respective, pe care ar urma sa stea, sunt, de fapt, ocupate.

Era sa uit. Este a nu mai stiu cata oara cand cei de la bar nu au rest. Si nu vorbesc de hartii mari, vorbesc de rest la o bere pentru care s-a platit cu o hartie de 10 lei. Daca la intrarea in club sunt deja obisnuit sa nu ma duc sa cumpar, pentru ca stiu despre ce este vorba, mi se pare anormal ca in mod repetat sa ti se spuna ca nu exista rest. Desigur, as putea sa schimb eu pe drum, dar parca sunt client si nu-mi aduc aminte sa fiu obligat sa am marunt la mine. Poate ca inainte de spectacole s-ar putea pune ceva bani in case, sa le fie oamenilor usor sa consume.

Despre concertul in sine sunt multe de spus si, in acelasi timp, mai nimic. Celelalte Cuvinte sunt si acum, dupa 31 de ani de activitate, naucitori. Ma uitam la ei si incercam sa-mi dau seama care sunt ingredientele care-i fac sa sune la fel de bine dupa atata timp. Precisi, inspirati, cu chef de cantat, Calin, Tiberiu, Marcel, Leontin si Ovidiu isi fac treaba ca-n prima zi si ofera exact ceea ce astepti de la ei. Fie ca este vorba de riff-urile dezlantuite de Calin sau de sunetele calde din timpul pieselor mai de suflet, Celelalte Cuvinte pun acelasi suflet in tot ce fac. Si asta se vede si, mai ales, se traduce in raspunsul pe care-l primesc de la cei prezenti. Inca nu stiu o trupa romaneasca intr-o asemenea forma si ma bucur sa-i vad asa.

La toate cele de mai sus se adauga lirica. Daca vii la un concert Celelalte Cuvinte si te rezumi la ascultat este acceptabil, doar ca vei pierde 75% din ceea ce trebuie sa duci acasa. Daca nu urli alaturi de ei Neam blestemat (sau poate ca-n contextul societatii actuale ar trebui sa schimbam in ne-am?), atunci nu vei afla ca esti cel din rasarit. Daca nu mai speri ca o sa ai atunci nu ai cum sa mai afli ca va fi si randul tau. Daca nu mai simti iarba prin par atunci de ce ai mai avea pretentia sa te uiti in ochii ei? In sfarsit, este destul de prudent sa intelegi ca se lasa rau pentru ca atunci vei fi atent: lupii te pandesc de peste tot.

Ceea ce m-a dezamagit putin a fost publicul, de data aceasta nu foarte numeros. Desigur, la concertele Celelalte Cuvinte sunt obisnuit sa stiu ca vin o anume categorie de oameni. Si se intampla asta in mare parte datorita calitatii pe care o ofera Cuvintele, atat la nivel muzical, cat si la nivel liric. Nu ma astept ca, dintr-o data, gusturile romanilor in materie de muzica sa ajunga la nivelul la care sa fie luate in seama. Insa mai sunt si alte probleme care ar putea fi gandite vizavi de ceea ce a fost de data aceasta in Chaos.

Primul care-mi vine in mine este faptul ca de ceva vreme trupa a cantat de foarte multe ori la Bucuresti. Paradoxal, as spune, pentru ca erau vremuri in care noi, bucurestenii, ne rugam ca ei sa decida sa treaca de mai multe ori pe aici. Personal mi-am promis ca nu le ratez vreun concert in Bucuresti si as merge sa-i ascult si daca ar canta 7 zile la rand, dar lucrurile nu stau la fel in toate cazurile. Cred ca undeva intre prezentele lor mult mai dese a murit evenimentul, acel inedit pe care-l constituia prezenta lor, dupa atata vreme, in oras. Si a murit pentru ca oamenii sunt in situatia in care isi satureaza simturile chiar si cand acestea sunt mangaiate de lucruri bune. Societatea nu le mai permite sa se bucure in mod repetat de ceva.

Apoi, Celelalte Cuvinte au obiceiul de a canta la ore mai tarzii. De exemplu, pentru concertul din Chaos am trei cunostinte care, facandu-si socoteala vizavi de ore, au renuntat sa mai vina spunand ca se termina prea tarziu. Aici, din nefericire, este un lucru care tine de interior. Nu pot sa spun ca esti batran daca te culci devreme cum nu pot spune nici faptul ca esti tanar daca pui capul pe perna cand incep gainile sa umble prin curte. Insa ora tarzie aduce alaturi de ea cheltuieli suplimentare. Bautura mai multa, taxiul, plus oboseala, chiar daca a doua zi este sambata si poate ca nu trebuie sa mergi la serviciu. Iar Cuvintele sunt genul de formatie care nu pleaca de pe scena asa usor, mai ales daca este vorba si de vreo aniversare. Asa ca poate managementul trupei ar trebui sa ia in calcul varianta de a programa concerte la ore care sa nu se mai intinda pana tarziu in noapte. Sunt doar cateva idei. Eu sunt ultimul care sa plece de acolo si, odata intrat intr-un club in care se produc Celelalte Cuvinte sunt prezent pana la ultimul acord, plus discutiile aferente de dupa. Din fericire, eu nu sunt singurul lor public si trebuie tinut cont de toti ceilalti.

De final, sa le multumim celor cinci pentru seara extraordinara si pentru faptul ca au ales sa nu tradeze vreodata muzica. Si sa speram din tot sufletul ca vor ramane asa.

La Multi Ani, Celelalte Cuvinte!

BogDan

Cronica, aici.

Dialogăm? :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: