cum am terminat eu ziua de azi

Azi s-au împlinit 2 ani de la trecerea în nefiinţă a poetului Adrian Păunescu. Motiv pentru care am început ziua cu acest post, încercând să-i ofer măcar eu recunoştinţa şi mulţumirea pe care i-o port din anumite puncte de vedere. Şi m-am gândit cum aş fi putut să închei acest 5 noiembrie, zi la fel de tristă ca faptul că încă nu ne dăm seama că am pierdut ceva ce nu vom putea înlocui.

Am ales să merg în Grădina Icoanei, la bustul lui Adrian Păunescu, acolo unde m-am recules pentru câteva clipe. Îl consider semnul meu de respect şi pot să spun că acele clipe mi-au oferit liniştea sufletească pe care am simţit că nu o mai am, pe tot parcursul zilei. Era şi o coroană acolo, şi o candelă, semn că nu sunt singurul care a uitat.

Să te odihneşti în pace, Adrian Păunescu.

 

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: