Concluziile mele după eșecul mizer al festivalului “I Am The Rocker”

Aș vrea să subliniez de la început că rândurile de mai jos îmi aparțin în mod strict. Nu servesc vreo tabără sau alta, nu o voi face vreodată, ba din contră, am părăsit lumea aceea și locul de jurnalist acreditat la concerte tocmai pentru a mă putea uita mai departe în oglindă. Undeva ar fi trebuit să aleg o tabără și un tată unic, așa cum fac jurnaliștii veritabili, iar eu tată nu-i spun decât celui care mi-a fost așa ceva. Cât despre tabără, eu am tabăra mea restrânsă și nu sunt amator de bătut pe burtă cu oricine. Și acum, să plecăm la drum.

În primul rând, mai devreme sau mai târziu, orice ai face, vei fi trădat de caracterul de care dispui. Pentru mine, modul în care Phoenix Entertainment a tratat publicul și restul de angrenaj al festivalului nu este nici pe departe o noutate. Publicul nu reprezintă absolut nimic pentru ei, așa cum nu reprezintă nimic nici jurnaliștii. Mi-aduc aminte de cum au tratat presa la concertul lui Marky Ramone, sau de cum au făcut-o când a venit vorba de Dream Theater. Ei bine, atât exemplele prin care am trecut personal, cât și ceea ce s-a petrecut pe parcursul zilelor de comă ale festivalului, în care comunicarea a absentat, iar când a fost prezentă a făcut tot posibilul pentru a altera ceea ce se întâmplă, pentru a arunca praf în ochii proștilor, vorbește de mitomanie. Din punctul meu de vedere la Phoenix Entertainment se minte și când se doarme sau, dacă vă doriți o comparație mai apropiată zilelor noastre, se minte ca-n gazetele comuniste. Acest lucru creează o stare de lucruri care va răbufni ca un vulcan. Pentru că a te comporta atât de multă vreme așa cu oamenii te face să pierzi inclusiv relația reală cu tine. Și ajungi unde ai ajuns acum.

Poate o să vă întrebați ce a înțeles Phoenix Entertainment din experiențele pe care le-a avut și despre care am scris. De fapt, hai, ce a înțeles Mohi, că poate nu sunt toți ca el. Păi…a înțeles totul. Prima oară a decis să întrerupă parteneriatul media pe care-l avea cu cei la care prestam, parteneriat pe care l-a reluat după ce m-am dus de unul singur la un concert Celelalte Cuvinte organizat de el, despre care am scris de bine. Nu că nu aveam de ce. A doua oară am înțeles de la terți că Mohi e supărat și că de data asta am călcat rău de tot pe bec, orice o fi însemnând aserțiunea respectivă. Da, eu eram de vină. Eu, spectatorii, jurnaliștii, minerii, masonii, evreii, țiganii, grupul Bilderberg…oricine. Numai în curtea lor totul era curat.

Ca idee, azi am citit o cronică la Toto/(Godsmack), în care la final se spunea că transportul gratuit al celor de la Phoenix nu a fost chiar așa cum a fost el mediatizat. Este drept, partea aceea este cumva acoperită de restul de cuvinte, dar personal m-am săturat de diferențele care apar de fiecare dată între ce se spune și ce este, când vine vorba de acest producător, organizator sau ce vreți voi să-l considerați. Chiar dacă sunt mici, ele există.

Mai departe trecem la foame. Să spunem de la început un lucru. Orice organizator de concerte din lumea asta vrea să câștige. Și vrea să câștige cât mai mult. Nu există, mai ales în ceea ce privește piața din RO, prea multe persoane care să pună suflet și pentru altceva decât pentru buzunar. Să lăsăm deoparte lozincile și să spunem că orice manifestare rock de proporții din țara asta este o mașină de bani, fără excepții. Se scot bani din tricouri, CD-uri și DVD-uri. Procente, câțiva lei de fiecare bucată vândută, ca să iasă de o shaworma cinstită. Asta în condițiile în care personajele astea se bat în piept cu cărămida susținerii rock-ului românesc, adică acel rock românesc care uneori adună bani de la prieteni pentru a scoate un disc sau a imprima un tricou. Desigur, până la un punct mercantilismul este de înțeles. Dar ce spuneți de o poveste în care un domn de-ăsta s-a dus la stand, a constatat că se vânduseră două CD-uri și, cum se înțelesese pe 5 lei de CD vândut, a băgat ăia 10 lei în buzunar? Aia nu mai este afacere. Ăla nu mai este mercantilism. Aia este avaritate în formă agravată, chiar dacă un cuvânt este cuvânt și el se respectă întocmai. Să mai spun de evenimente la care acești domni care susțin rock-ul românesc așteaptă oferte din partea trupelor neaoșe, ca să vadă pe cine bagă-n deschidere? Desigur, și aici avem o formă de business: tu ca formație dai banul și cânți în fața unor nume consacrate, cu avantajele care decurg din asta. Doar că în clipa aia tu, susținătorul, nu te mai bați în piept cu susținerea. Singurul lucru de care-ți pasă este buzunarul în care mai bagi…să spunem 500 de euro. Așa că din susținător devii cel mult un suspensor, pentru că lucrul de care te-ai ocupat nu este afacerea muzicii rock, ci hernia ei, pe care de altfel ai și provocat-o.

Așa că și la I Am The Rocker s-a pus pe picioare o mașinărie care să aducă bani. Numai că din nefericire și spre deosebire de alte mașinării asemănătoare, ea a suferit de lipsă de logică, de un management bizar și de o formă de foame care a dus la griparea organismului general. Hai să vedem câteva exemple fie de prostie cruntă, fie de delirium tremens, pentru că o privire de bază aruncată la piața asta spunea imediat că unele lucruri pot fi evitate.

România este România. Neașteptat, deși ne place shaworma, ea merge doar la nivel gastronomic. Să aduci trupe din coișpe genuri muzicale și să le legi între ele într-un angrenaj care să crezi că va funcționa, ăsta este fie amatorism, fie un risc asumat orbește, generat de goana după bani. O asemenea adunătură va altera din start dorința multora de a cumpăra bilete/abonamente. O dată pentru că varza asta nu dă deloc bine, a doua oară pentru că varza asta te face să te gândești de mai multe ori înainte de a cumpăra un bilet la ceea ce nu vrei să vezi. Line-up-urile unor Metalhead Meeting sau Maximum Rock, că tocmai m-am uitat la ele, au avut și vor avea (Maximum Rock se desfășoară la toamnă, de aici viitorul verbului) o linie destul de unitară, un comun care nu te scoate dintr-o anume zonă de confort. Nu dăm, desigur, exemplu manifestări ca Romanian Thrash Metal Festival, Rockstadt Extreme Fest sau November To Dismember, acestea sunt strict dedicate și cine se duce acolo știe din start cu ce are de-a face. Cum ar veni, exact din acele motive se duce. Dau toate aceste amănunte ca să mă asigur că pricepe și Mohi ce vreau să spun, altfel ceilalți sunt sigur că știți de la prima frază la ce m-am referit.

De asemenea, dacă tot vrei să forțezi nota cu un asemenea festival, pe care l-ai dorit probabil a fi o palmă peste nas adresată concurenților din piață, te asiguri că el nu se desfășoară într-o zonă aglomerată din punct de vedere al evenimentelor existente. Să recapitulăm. 11-14 iunie, Metalhead Meeting. 26-28 iunie, Kavarna Rock Festival. 27 iunie, Toto și Godsmack. 28 iunie, Slash. 1 iulie, Judas Priest. 4-5 iulie, Shine Festival, la fel ca festivalul tău! 4-5 iulie, Zilele Prieteniei Bergenbier, la fel ca festivalul tău!

Eu pariez, chiar dacă la prima vedere nu pare că ar fi același public, pe faptul că Shine și Bergenbier au luat o parte din publicul care ar fi putut sosi la Romexpo. Ambele aveau pe afiș nume care merg de minune în ziua de azi, erau varianta perfectă de a ieși cu familia/prietenii pe undeva unde să le fie agreabil tuturor, iar cel din urmă avea și avantajul că este gratuit. Ceea ce a făcut Phoenix Entertainment a fost să forțeze o demență în care în mai puțin de o lună le-a oferit oamenilor Toto, Godsmack, Slash, I Am The Rocker, Cannibal Corpse și Black Label Society. Știți cum este aia cu alergatul după doi iepuri? Ei bine, uite că așa este, vinzi pe undeva pe la 500 de bilete. Când lucrurile sunt făcute pe genunchi, fără să țină seama de nimic din jur și doar din dorința de a scoate, scoate, scoate, ele sunt condamnate să eșueze. Au făcut-o. Sper să o mai facă, doar așa te înveți minte.

Apropo de asta, mă uitam la biletele pentru concertul Black Label Society, programat cam peste 20 de zile. Lumea începe să nu mai aibă încredere. Am văzut trei anunțuri ale unor persoane care vindeau biletele deja cumpărate. M-am uitat și pe Eventim. Presale-ul 2 este încă-n toi. Iar oficial, Phoenix Entertainment anunțase că perioada a doua de presale se întinde de la 300 la 800 de bilete. Dacă iau în seamă ce spun ei, că eu personal nu-i cred nici dacă semnează în fața notarului, înseamnă că la ora asta, acum, când scriu, la Black Label Society s-au vândut mai puțin de 800 de bilete și că unii dintre cumpărători se repliază și vor să scape de ele. Viitorul sună bine, nu? M-am uitat la concertul acesta pentru că mi-e dor să-l revăd pe Zakk. Dar în capul meu apar, după o succintă verificare a situației, două întrebări, și sunt sigur că ele s-au format și-n capul altora: se va mai ține acest concert, ținând cont de cum par a sta vânzările și, poate întrebarea mai grea, mai merită să susții activitatea unui individ care vineri seara se plimba pe podeaua sălii din Silver Church de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, în condițiile în care acolo erau vreo 50 de oameni, iar sâmbătă seara s-au adunat pe undeva pe la 200?

Merg mai departe. Consider că dacă vrei neapărat o shaworma de-asta muzicală, trebuie să te asiguri că măcar nu este făcută cu nume de care s-a tot auzit și care au tot fost văzute sau care să reprezinte măcar o atracție deosebită din anumite puncte de vedere. Dream Theater nu sunt sigur că au împlinit 1 an de când au trecut pe aici și atunci tot tu ai făcut concertul și știi bine că de-abia ai adunat câteva mii de oameni acolo, după spusele unora care nu erau la primul lor concert, cam 3.000. Cam până-n 3.000, ca să citez exact ce mi s-a spus atunci de către cei care au fost la fața locului.

Terrana, oricât de drag îmi este, mai are puțin și capătă cetățenie, așa cum trebuiau de mult să aibă și cei de la Anathema. Black Star Riders nu sunt nici pe departe așa cum au fost publicitați, Thin Lizzy. Thin Lizzy este o formație care mai cântă din când în când, în mod cu totul special, iar Black Star Riders sunt o altă trupă, alcătuită din componenți Thin Lizzy, care merg în turnee cu o cu totul altă muzică decât aceea a legendelor lui Phil și Gary. Și cine naiba știe de Black Star Riders pe aici, acum? Myrath, un punct special de interes în ceea ce mă privește, sunt de asemenea niște necunoscuți pentru mulți. Nici ăia care au fost în Silver Church să-i vadă, când i-a adus Maximum Rock, nu cred că mai țin minte. Kamelot? Hahaha. Mayhem? Wow, da, mergeau perfect cu Dream Theater! Carcass? Băi, să nu exagerăm, ăștia s-au spart prin 95 și s-au adunat iar prin 2007, iar genul lor muzical aș spune că-i făcea perfecți pentru Rockstadt Extreme Fest, nu pentru Romexpo. Oooops…o lăsăm așa pe asta! Măcar pe moment.

Ce va aduce toată această mizerie organizatorică prin care a trecut festivalul? Va aduce neîncredere față de piața muzicală românească. Artiștii se vor gândi de multe ori înainte de a semna cu un organizator din România. Sumele cerute în avans vor fi mai mari. Concertele vor deveni mai puține și mai sărace din punct de vedere al ofertei. Și vom începe din nou să suspinăm. O pată așternută din nou peste România, nemeritată, pentru că-n țara asta sunt oameni care merită atenția pentru eforturile pe care le fac, chiar dacă au la bază aceeași motivație financiară.

Așa că Mohi nu și-a făcut rău doar lui. Prin atitudinea dovedită, atât față de trupe, cât și față de public, Mohi a adus deservicii serioase întregii piețe rock românești, spectatorilor și organizatorilor ei și, prin extensie, dezvoltării sale. Mohi a adus deservicii României, nu văd să exagerez spunând asta, pentru că dacă este vreunul care crede că povestea asta nu se va întinde peste hotarele acestui minunat stat carpato-danubiano-pontic și că nu va avea nici un fel de urmări, atunci îl invit să bea mai puțin. Sau să dea și cu apă, că merge.

Nu poți visa la un festival ca acela de la Kavarna în condițiile în care din piața noastră nu sunt eliminate asemenea atitudini și persoane. Și sper ca acesta să fie punctul de la care piața să înceapă să se curețe. Dacă de azi Phoenix Entertainment ar dispărea din peisaj, acesta nu ar fi decât un semn de normalitate și dezvoltare. Nu cred în asta, dar în mod normal ar trebui ca nimeni să nu uite și să nu ierte. Pentru că nu este prima oară. Pentru că nu va fi ultima oară. Și faptul că personajul de mai sus va face la fel și data viitoare este susținut de atitudinea sa de la Silver Church. Atitudine care spune că nu a înțeles nimic din lucrurile prin care a trecut.

Aș fi extrem de fericit ca pe zona asta să avem parte de doar două sau trei entități care să se ocupe de concerte, și când știi că te duci la un eveniment realizat de vreuna din ele, să știi că acolo vei fi tratat așa cum se cuvine, adică un om din buzunarele căruia se scurg bani în beneficiul organizatorului. Desigur, dacă acesta știe să scoată un beneficiu. Dacă nu, nu este problema ta, devii oricum una dintre persoanele din buzunarele căreia se acoperă deficitul.

Și să știți că mă refer aici inclusiv la varianta cealaltă. Aceea în care pui mâna pe o trupă mai de doamne ajută, o arunci într-un club semi-infect și înghesui acolo sute de persoane, una peste alta, ca gândacii, la limita capacității de a putea respira, anulând orice condiții de desfășurare în minimă siguranță a concertului, doar pentru a obține maximum de profit. Toate aceste atitudini trebuie să dispară. Dacă nu dispar, atunci trebuie să dispară cei care le practică. Normalitatea nu vine fără dureri.

Numai că nu va fi așa. Nu va fi așa pentru că prezența trupelor românești la ceea ce a mai rămas din festival îmi spune că lucrurile se vor perpetua. Nici una dintre ele nu trebuia să mai accepte să urce pe scena de la Silver Church. Și fiecare dintre ele trebuia să aibă la bază același motiv: lipsa de respect față de public, invitați, trupe, competitori și, nu în cele din urmă, față de eveniment. Cum au făcut asta, înțeleg că mizeria adusă de I Am The Rocker în piața noastră muzicală nu a contat, a fost acceptată ca atare și trecută cu vederea și că, prin urmare, scena noastră nu se poate vindeca din interior pentru multă vreme de acum încolo. Pentru că atâta vreme cât ai participat acum la așa ceva, vei participa și data viitoare, mergând pe mâna unui om care într-o societate civilizată și cu un dram de logică la activ ar fi fost terminat din punct de vedere al imaginii.

Și nu va fi așa nici prin prisma celor care decid, pentru că până acum am discutat de cei care sunt deciși. Este inadmisibil să te bucuri de răul colegului de competiție. Desigur, nu cer de la nația asta să se oprească și să întindă mâna competitorului, așa cum vedem prin competițiile sportive din lumile în care nu avem ce să căutăm. Dar să calci pe cap un om care este lovit, asta da, spune niște lucruri. Mai mult, să faci rău, concertat, programat, aplicat, și asta de vreme bună, unui coleg de competiție, asta spune din nou niște lucruri. Să nu credeți, dragilor, că nu s-a văzut. S-a văzut. Și unii au și reținut. De-acum știu. Faptul că am văzut festivalul acesta atacat cu multe zile înainte să apară de fapt problemele, faptul că se pare că la unii oameni au ajuns sfaturi să-și ceară banii înapoi pentru că I Am The Rocker nu se va ține…nu are cum să fie întâmplător. Capra vecinului a behăit din nou. S-o ucidem, că e vie.

Așa că speranțele noastre rămân din nou într-o cutie din care nu a plecat nimic din ceea ce este al Pandorei. Iar eu sunt gata să pun pariu că Pandora asta este departe de a-și fi arătat toate fațetele, mai ales când vine vorba de Mohi și Phoenix Entertaiment. Iar după ei vor veni și alții.

Să nu uit ceva, pentru că este păcat.

Am spus mai sus niște lucruri. Unele au fost directe, altele le-am vrut voalate. Blurate, ca să folosesc un termen la modă.

Unii dintre voi, cei care mă citiți, vă simțiți bine acum. Pentru că ați fi vrut să le spuneți voi, dar le-am spus eu. Pentru că ați fi vrut să luați voi atitudine, dar am luat eu. Pentru că vă simțiți răzbunați, dar v-am răzbunat eu. Pentru că vă deranjau castanele alea din foc, dar le-am scos eu. Mă rog, atât cât am făcut-o. Pentru că, în general, ați fi vrut să faceți ceva, dar nu ați făcut știind că asta vă tăia craca de sub picioare și vă interzicea accesul prin unele locuri. Pentru că ați fi bătut voi apropoul ăla, dar l-am bătut eu și v-a salvat pe voi de mâna lungă a organizatorilor.

Ei, pentru voi sentimentele mele sunt amestecate. Pe voi vă iubesc cel mai mult și, în același timp, de voi îmi este cel mai milă. V-aș recita treaba aia cu veacul nostru ni-l umplură/saltimbancii și irozii, doar că mă tem că veți confunda irodul cu Andrei Irode, și cel din urmă nu merită asta. Cum nu merit nici eu să vorbesc degeaba.

Așa că vă spun, de final, că între voi și Mohi am să-l prefer mereu pe cel din urmă. Din 2011 încoace, de când am intrat eu pe zona asta, omul este liniar ca șina de cale ferată de la București la Ploiești. Voi în schimb ați desenat atât de multe gări în acești ani și ați făcut atât de multe curbe încât nici Transport Tycoon-ul nu ar avea cum să le suporte. Și sunteți de-a dreptul mirabili în ceea ce mă privește: sunt fascinat de modul în care coloanele alea vertebrale strâmbe sau inexistente vă mai pot duce de la un punct la altul. Așa că nu râdeți. Nu vă bucurați. Tot ce am spus se întâmplă exclusiv din cauza voastră. Pentru că dacă spuneați nu când trebuia să spuneți nu, azi nimic nu era cum este. Ar trebui să nu râdeți. Ar trebui să fiți triști.

BogDan over.

Să ne vedem cu bine la următoarea cântare. Desigur, dacă se va ține.

21 comments
  1. As vrea sa pot fi furioasa pentru tot ce s-a intamplat. Dar sunt doar trista. Indiferent ca privesc doar in propria curte si in viitorul apropiat sau ca ma gandesc ce o sa insemne asta mai departe.

    • Eu simt din ce în ce mai mult că am să refuz să particip la orice este semant de organizatorul ăsta. Chiar dacă asta o să doară, că sar peste Black Label Society și Tarja/The Aristocrats. Să fie de capul lui. Aș vrea să nu mai hrănesc personaje ca astea din munca mea.

  2. Ca fapt divers, eu mi-am luat inca din presale bilet la SHINE. De cand s-a anuntat i am the rocker, mi s-a parut cam aiurea, ca nu era nimic pentru care as fi dat cu adevarat banii incat sa-mi doresc sa-i fi vazut neaparat.

    Ca reactie dupa SHINE: ABSOLUT GENIAL! De la organizare, la paza, si mai ales trupe (scuze, dar fara vama). Totally worth it, si clar ca voi mai merge pe viitor 🙂

  3. The new Thin Lizzy sunt un festival in sine. Poate cea mai importanta trupa din anii 70 dupa Black Sabb. Restul erau oricum de prisos sau mai vizitasera Romania care are preturi europene la bilete nu si venituri pe masura.

  4. Dude, la multe chestii ai dreptate. Partea cu mercantilismul, si cu avaritia, in special este o mare problema la noi.
    Totusi, nu pot sa nu constat cat de limitata e opinia cu “shaworma muzicala”. Frate, cine a absolvit clasa a 10-a si s-a trezit din betia cu Tanita, vrea sa vada muzica, nu mai e afiliat cu “blackerii”, “rockerii” “hip hoperii” sau “manelistii”.Tocmai pentru diversitatea genurilor mi-am dorit sa ma duc. Vreau sa traiesc o betie de stari … Tot ce au in comun numele mari, indiferent de gen, este ca presteaza exceptional. Altceva nu mai trebuie. Decat sa am 10 trupe de heavy din care 2 canta bine 5 sunt “meh” si 3 sunt penale, mai bine vad Dream Theater, Carcass, Mayhem, Myrath (wow, prog metal arabesc!!), Kempes, Celelalte Cuvinte, White Walls si fostul Thin Lizzy (da, BSR e fostul Thin Lizzy – cu Scott Gorham la chitara, omu care a fost unul din stalpii formatiei de la plecarea lui Eric Bell pana la sfarsitul “carierei”. Canta piese TL + compozitii noi. Paranteza 2: cine e Gary si ce treaba are el cu TL? E cumva ala cu care au cantat 1 singur album intreg si in rest a bagat cate un guest appearance pe altele + l-a luat invitat pe Phil sa cante pe 3 piese ale sale in anii 80??)

    Concluzia mea e ca e bine ca e bine iei atitudine – pt a evita crearea unor asemenea fiasco-uri in viitor – dar nu e ok sa arunci cu cacat chiar in aspectele pozitive ale situatiilor pe care le critici.

    PS: ia uite un festival de succes ce line-up are?
    http://downloadfestival.co.uk/lineup-poster
    Sunt cumva Carcass si BSR pe aceeasi scena in aceeasi zi? Wooops… probabil ca d-aia nu s-a dus nevasta-mea la fest si nu pentru ca era SOLD OUT!

    • Te rog să mă scuzi, m-ai pierdut la “frate”.
      Așa. Acum mă duc să deschid o sticlă de Săniuța și pe seară promit să dorm pe scară, că de obicei o fac la ghenă 🙂
      Și nu, BSR NU sunt Thin Lizzy. Sunt o formație paralelă, chiar dacă rădăcinile sunt reale.

  5. Intrebare: stii sa-si fi recuperat cineva banii? Eu m-am dus la libraria Humanitas de unde am cumparat abonamentul (pentru ca asa au scris cand au anuntat… “reconfigurarea”) si tipul de acolo mi-a zis ca trebuie sa sune la Eventim ca sa… dracu’ stie ce, n-am inteles, nu i-a raspuns nimeni (asta era pe la ora 15, deci nu avea cum sa fie in afara programului), mi-a dat numarul de telefon la care nu raspundea oricum nimeni, asa ca acum se pare ca trebuie sa ma car pana la Eventim. Nu stiu cand pot s ajung si nu stiu nici daca n-o sa fiu trimisa iar la plimbare.

  6. @Ana, câteva comentarii de pe contul meu de FB.

    1.

    Catalin Ungureanu Cateva detalii:banii se dau doar saptamana asta.Eventimul te trimite la magazinul de unde l-ai cumparat (ai o stampila pe spatele biletului),ei dau banii doar celor care au cumparat din magazinul lor.Magazinele de unde ai luat biletul te vor trimite iarasi la Eventim pt ca e o intelegere tacita de a facea omul sa renunte.Normal , cel de la magazin trebuie sa sune sa dea seria biletului pt a-l anula ,dar Eventimul nu raspunde.Eu am reusit deam recuperat banii pe 2 bilete si asta din principiu de a nu fi inselat.Dar nu-ti spun ca era cat pe ce sa spart tot prin Germanos, reclamatii , etc.Sunt f sigur ca sunt putini care au reusit ,pt ca asa e conceputa treaba.Mult succes si nervi tari !

    2.

    Andy Taine Eu am fost de trei ori la Germanos la ore diferite , si mi-a bagat același text. Că nu răspunde Eventim la telefon, ca cică trebuie sa confirme. Mă mai duc odată, și dacă nu iau banii le sparg magazinul, după care ma duc și la Eventim pe Polona să – i trec prin sabie si foc. Mă pricep bine.

    3.

    Andy Taine Deci pentru fiecare bilet sa abonament, se scanează și se sună la Eventim sa confirme. Telefonic. Adică sună permanent ocupat sau nu răspunde.

    4.

    Sorin Lucian Ionescu Eu i am luat ieri. Se dau de alaltăieri la Carturesti.

    • In primul rand, mersi.

      Apoi… cum au mers lucrurile in cazul meu. Asa, sa ramana pentru posteritate pe net. Am fost la libraria Humanitas de unde cumparasem biletul de trei ori. Prima data mi-a zis ca trebuie sa revin in timpul programului Eventim pentru ca trebuie sa sune. A doua oara am fost acolo ieri, pe la ora 15, cica nu raspunde nimeni, asa ca mi-a dat numarul de telefon (cel la care nu raspundea nimeni) si mi-a zis sa merg la sediul Eventim. A treia oara… azi. Am vazut ce ai scris mai sus, asa ca am sunat putin cu draci la Eventim. Si am fost trimisa inapoi la Humanitas, ca de acolo luasem biletul. Unde m-am dus la fel de plina de draci si s-a putut in sfarsit sa-mi storneze abonamentul.

      In concluzie, abonamentele se returneaza cu o mutra de genul asta.

      • Nu ai pentru ce să-mi mulțumești. Cine merită are parte de tot ajutorul și interesul meu.
        Mă bucur că ai luat banii înapoi. Ceea ce este penibil este că trebuie să te umilești pentru asta. Regret că nu suntem o societate ca afară, unde pe ăștia chiar să-i doară faptele lor și pentru ele să fie sancționați.

  7. Artmania – ziua 1, DBE, NDMF, Old Grave, Maximum Rock în ziua cu Annihilator. Atât în România ca festivaluri. Pentru Cannibal am Brutal Assault și Eindhoven Meeting pentru Winterfylleth și alții mai “ciudați”.

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.