Concert Marky Ramone’s Blitzkrieg – o noapte punk, din mai multe puncte de vedere

M-am indreptat cu teama catre concertul Marky Ramone’s Blitzkrieg din Jukebox, din doua motive. Primul era legat de ceea ce urma sa vad si ascult, oricum ai lua-o punk-ul fiind departe de a reprezenta genul de muzica ascultata de persoane cat de cat linistite. Al doilea era reprezentat de experientele mai vechi, de la concertele Opeth si Fates Warning, experiente pe care nu le doream repetate. Eh, sa nu exageram, probleme au fost si de data asta.

Desigur, nici acest concert nu a inceput la timp. Nu m-am uitat foarte atent la ceas, dar cred ca pot spune ca decalajul fata de orarul oficial a fost de minimum o ora. In sfarsit, asta este, de-acum am sa vin cu o ora mai tarziu cand vine vorba de Jukebox, pentru ca incep sa cred ca aici niciodata nu va incepe ceva la timp.

Primii care au urcat pe scena au fost romanii de la Niste Baieti. Extrem de inspirati si plini de protest social, ca si muzica lor, au purces instantaneu, chiar de la prima piesa, la un gest plin de inteligenta: au udat primele randuri cu bere. Nu vi se pare ceva maret, prin care transmit generatiilor urmatoare ceva din lupta lor anti-sistem?

Nu? Atunci, sa spunem ca dupa a doua piesa solistul vocal a dus si mai departe fronda sa, ragaind de mama focului in microfon. Nu sunt sigur daca monologul interior a sosit de la o shaworma proasta sau de la efortul facut de neuroni, dar am retinut-o, e punk. E si un semn ca trebuie sa-i cautam in alta parte pe cei care au descoperit comunicarea pe baza de cuvinte. Zilele astea am sa-l sun pe Charles Darwin, poate are vreo parere…

Altfel, au fost extrem de ritmati si cu versuri care exprima din plin realitatile intrinseci ale societatii romanesti. Ia fiti atenti aici.

– “Simt ca fara ea/Nu pot respira/Casa e pustie fara ea” (Ducu Bertzi) nu va exprima frustrarea ucigasa care apare cand intarzie pensia sau salariul?
– “Sus in deal e-o casa/Si acolo-i mandra mea” (Mihai Constantinescu) nu reprezinta ura pe care o indreptati catre alesii poporului, ridicand pumnul catre Parlament?
– “Un copac cu flori/Si un colt uitat de cer/Un copac cu flori/Este tot ce va ofer” (Stefan Hrusca) nu reprezinta revolta impotriva faptului ca lipsa egalitatii sociale duce la situatia in care pentru majoritatea populatiei oferta este reprezentata doar de locul in care veti fi ingropati, la umbra unui copac?
– “Lasa-mi toamna pomii verzi/Uite, ochii mei ti-i dau” (Margareta Paslaru) nu reprezinta oare apelul disperat la autoritati, cand vin ploile si ninsorile si nu mai ai pe unde sa circuli?
– “Tu stai singura la geam/Si afara ploua/Iti cuprinzi tamplele calde/Cu mainile amandoua” (Semnal M) nu reprezinta, in fond, disperarea cetateanului care, din saracie, s-a deconectat de la agentul termic iar acum se incalzeste la singurul lucru care mai este neinghetat in casa?
– Iar cand auzi genericul de la “Floarea din gradina”, asta nu este oare o forma de a protesta impotriva capitalismului desantat, care a pervertit mintile celor tineri, spre deosebire de comunism, care-i purta in zbor spre cincinalul in 3 ani si jumatate?

Sincer sa fiu, “Parodisiac”, albumul celor de la Zob, este si acum un lucru pe care-l ascult cu mare placere. Insa Zob au evoluat, ceea ce ar fi normal sa faca oricine.

Oricum, in forma in care sunt si la repertoriul pe care-l au, cei de la Niste Baieti pot fi invitati fara probleme la multe evenimente. Petrecerile corporatiste de Craciun ar fi numai bune, mai ales ca minunile alea de colinde ale lui Hrusca, pe care le auzim de 50 de ani incoace, sunt usor de invatat. In plus, daca reusesc sa faca o varianta si la “Impodobeste mama, bradul”, binecunoscutul hit al lui Fuego, parca vad ca-i cheama Marian Vanghelie de Revelion, sa le interpreteze pensionarilor din aceasta crestomatie de muzica adevarata pe care o stapanesc, pe persoana cu microfon. Na, asa vor vedea si oamenii aia ce inseamna “karaoke”, chestia la care se duc tinerii prin cluburi si uita sa se mai intoarca de-acolo.

Trecem mai departe, la Marky Ramone’s Blitzkrieg.

Recitalul trupei a fost unul care poate fi caracterizat de doua cuvinte: exploziv si inspirat. De la cap la coada, totul a functionat perfect, iar concertul lor a fost ceea ce cred ca se poate inscrie intr-un clasic pentru gen. Si am avut parte si de o viziune: cum Marky Ramone sta linistit pe scaun si-si vede de treburile lui, el este bunicul care si-a scos la aer nepoteii obraznici.

Multimea nu a ezitat sa-i sustina si as spune ca au avut din plin de ce sa faca asta. Partidele de pogo si crowd-surfing s-au inmultit, iar forta folosita de cei implicati a dus in scurt timp la situatia in care in fata scenei au fost postati oamenii de ordine. Era cazul, lucrurile se incingeau, iar acestia au aparut exact la momentul oportun.

Sa spun ca am strans din ochi cand am avut senzatia ca un spectator va cadea drept in cap si ca aproape de final o domnisoara a fost scoasa afara, cei din club grabindu-se sa-i aduca apa si sa-i ofere cat mai mult spatiu pentru a putea respira. Nu stiu daca lesinase sau fusese calcata in picioare, dar din ceea ce am vazut parea sa-si revina sub ingrijirile atente ale celor din club. A fost, de altfel, o seara fara victime, desi incidentele nu au lipsit, ca doar e vorba de punk, nu de o susanea semnata Marina Voica.

Altfel, un recital perfect cu parfum de Ramones si Misfits, cu un basist extrem de energic, un chitarist mai rapid decat am crezut cand am ascultat initial trupa si un solist vocal inspirat, tot angrenajul acesta condus de un Marky Ramone, repet, extrem de linistit pentru “febra” pe care o aveau ceilalti componenti ai trupei.

Si acum, sa trecem la organizare si incidente. Sau, mai bine zis, “incident”, ca a fost vorba de ceva care a inceput in sala si s-a terminat afara.

Vreau sa le transmit organizatorilor ca este inacceptabil ca la un concert de o asemenea factura sa nu aranjezi lucrurile din punct de vedere al jurnalistilor care vor fi prezenti la eveniment. Nu a existat un loc in fata scenei din care acestia sa poata fotografia linistiti.

Stateau acolo, in multime, impinsi si bruscati din toate partile (vezi video mai jos cu colegii nostri mai curajosi care au stat in fata), incercand sa prinda imaginile care urmeaza sa ilustreze faptul ca acest concert a existat, temandu-se pentru aparatele din dotare si integritatea lor fizica. De asemenea, nu a fost amenajat un loc destinat presei, asa cum se intampla mai de fiecare data in Silver Church, de exemplu, de unde sa putem urmari “ostilitatile”, in ideea de a le relata cat mai bine. Si de aici a inceput si incidentul.

Am reusit sa obtinem aprobarea de a urca la etaj, acolo unde era aproape gol si nu deranjam pe nimeni. De asemenea, tot de acolo se putea fotografia fara a fi in pericol, asa ca am fost multumiti pentru ca s-a gandit cineva si la noi. Ei bine, cum prin zona mai misunau anumite persoane, una din ele, o prezenta feminina blonda, s-a gandit sa arunce cu un pahar sau sticla de bere catre trupa lui Ramone.

Cel care si-a luat-o in plin a fost solistul vocal, care s-a apropiat imediat de partea in care stateam, agresiv, nervos, intreband din priviri si gesturi cine a fost cel care a aruncat. Oamenii de ordine au urcat, incercand sa-i explice domnisoarei ca nu mai are ce cauta in club. Au parlamentat suficient cat sa ma enervez eu, si pana la urma am fost evacuati cu totii de acolo. Pentru ca stimata domnisoara avea si doi prieteni la purtator, scandalul a continuat la intrarea in club, in hol mai precis, caci baietii doreau “explicatii”.

Vreau sa va spun cu mana pe inima ca la ceea ce am auzit din gura lor si la cat de agresiv a fost unul din ei, fortele de ordine au dat dovada de un calm pe care nu credeam ca-l pot avea. Nu sunt sigur daca erau cei de la Blackhawk Security, dar inclin sa cred ca da si atunci au ajuns deja la al doilea incident pe care au reusit sa-l stapaneasca fara violenta, de data asta fiind exercitata destula violenta asupra lor. Au reusit sa raspunda cu niste manusi pe care personajele din fata lor le meritau in gura, sa nu li se mai auda in timp ce sunt urcati in duba sectiei, pentru ca nu meritau sa plece acasa liberi, asa cum s-a intamplat.

Si acum, problema noastra. Ni se pare o greseala sa amesteci imaginea unui om aflat la lucru cu aceea a unei persoane ale carei gesturi sunt reprobabile. Intr-o tara civilizata, evacuarea jurnalistilor pe baza gestului comis de o persoana terta, cu care nu aveau absolut nici un fel de legatura s-ar solda cu procese si daune usturatoare, ca sa nu mai spunem ca imaginea din piata ar putea deveni una care sa nu le mai permita organizarea de evenimente.

Personal m-am simtit umilit. La ore tarzii din noapte eram acolo, la munca, pentru ca trebuie sa-mi castig existenta si acesta este segmentul pe care activez. Eram acolo, toti, INCLUSIV pentru organizator, pentru ca acest concert traieste prin noi, cei care turnam cronica in taste. Nu accept ca, din acest punct de vedere, sa fiu asimilat unei persoane care, la acel moment, a comis ceea ce putea fi considerata a fi o infractiune. Desigur, nu astept nici macar scuze, desi toti cei care am fost dati afara de acolo in timp ce ne exercitam meseria le-am merita din plin. Astept doar, daca gratia divina va dori asta, ca data viitoare cineva sa se gandeasca sa organizeze mai bine un eveniment, mai ales cand prezinta un anume grad de risc. Sau, daca nu este capabil sa faca asta, atunci sa aleaga o alta meserie, pentru ca sunt destule, pentru toti.

Va spun, la final, ca Marky Ramone traieste si va trai si de acum incolo in sufletele iubitorilor de punk.

Rock on!

Cronica, aici.

One comment

Dialogăm? :)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.